Eu zic: „O, dacă aș avea aripile porumbelului, aș zbura și aș găsi undeva odihnă!”
Psalmii 55:6
Eram plecați de câteva săptămâni și, când am ajuns acasă, eu și soțul meu, Keith, am observat o grămadă de bețe împrăștiate în jurul ușii noastre din spate. Uitându-ne în sus, am descoperit că porumbeii își făcuseră un cuib pe luminile noastre de siguranță. Trebuie să fi fost foarte perseverenți, deoarece pentru a face un cuib în această poziție trebuiau să se întindă pe două lumini. Eforturile lor au dat roade, în mod evident, în ciuda faptului că au pierdut o grămadă de material pentru cuib în acest proces. Am stins luminile de siguranță, realizând că becurile încălzite ar putea da căldură prea multă cuibului.
În fiecare zi am observat comportamentul păsărilor părinți, care stăteau pe rând pe ouăle lor prețioase. Le vorbeam adesea, iar ele nu se temeau deloc de noi în timp ce ne deplasam aproape de ele. A venit ziua în care am putut vedea două capete mici deasupra cuibului și părinți ocupați care se străduiau să le satisfacă foamea. Este incredibil cât de repede cresc puii! La scurt timp au fost complet la vedere, observându-ne fiecare mișcare. Știind că vor părăsi cuibul în timp util, m-am trezit rugându-mă ca pisicile să nu-i atace.
Într-o dimineață i-am găsit stând pe pervazul de lângă ușă și, mai târziu, ghemuiți împreună pe preșul de la ușă. Nu am avut curaj să-i mutăm, așa că am folosit ușa din față pentru a ieși afară.
Apoi au început lecțiile de zbor. Mai întâi unul, apoi celălalt. Zburau și cădeau, în timp ce ambii părinți îi strigau sau îi hrăneau pentru a-i încuraja. Până la sfârșitul zilei, au reușit să se cocoațe pe un tufiș mai mic. Acum rugăciunile mele s-au intensificat, deoarece puteam vedea cum se expun pericolului.
Timp de câteva zile, am văzut părintele cu unul dintre puii săi stând pe un spalier din curtea noastră, dar niciodată cu cei doi împreună. Din nou, m-am întrebat dacă vor supraviețui până când vor fi suficient de maturi pentru a fi în siguranță.
Apoi, în timp ce plecam spre biserică, o săptămână mai târziu, cei doi pui au zburat pe veranda din spate pentru scurt timp, ca și cum ar fi vrut să ne spună: „Vă mulțumim pentru rugăciunile voastre!” Apoi au dispărut. Ah, cât de binecuvântați am fost că am avut parte de această experiență! „Mari sunt lucrările Domnului, cercetate de toți cei ce le iubesc!” (Psalmii 111:2).
