Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!
Isaia 65:24
Uneori, atunci când ești crescut de părinți creștini, credința ta poate deveni o extensie a lor, mai degrabă decât să decurgă din propria ta experiență cu Dumnezeu, până când experimentezi o bifurcație, care poate defini începutul propriei tale călătorii în credință. Acest lucru mi s-a întâmplat la începutul vârstei de douăzeci de ani.
Pe vremea când locuiam în Sydney, Australia, lucram ca asistentă medicală și mergeam ocazional la biserică. Un an mai târziu, în timpul unei conversații cu două prietene creștine, asistente medicale și ele, am decis să călătorim în Regatul Unit într-o perioadă de lucru de doi ani. Toate am depus cereri pentru viză, iar a mea a fost aprobată aproape imediat, în timp ce prietenele mele au trebuit să aștepte până aproape de plecare pentru ca vizele lor să fie aprobate. Am stat la părinții uneia dintre prietenele mele, care locuiau acolo la acea vreme, în timp ce ne căutam propria locuință.
Când ne-au invitat la biserică, fără să mă gândesc am răspuns: „Chiar nu vreau să merg la biserică, dar o voi face de data aceasta. Cu toate acestea, mă voi întoarce doar dacă mă voi simți bine primită”.
Când am ajuns la biserică, am fost îndrumați spre sala de jos pentru a ne întâlni cu clasa de tineret. Când am intrat în sală, un tânăr care cânta la pian s-a oprit din cântat și a venit să ne salute. Uitându-se la mine, a întins mâna pentru a mă saluta și a spus: „Bună ziua, numele meu este Peter și vreau să vă urez bun venit la biserică astăzi”. Apoi s-a prezentat prietenelor mele și ne-a invitat să intrăm în sală. Am rămas uimită când mi-am amintit de comentariul pe care îl făcusem. Observația mea nepăsătoare fusese o provocare adresată lui Dumnezeu, iar El chiar mi-a răspuns! Fără să știe Peter, Dumnezeu l-a folosit pentru a răspunde la strigătul tăcut al inimii mele: Îi pasă lui Dumnezeu de mine? În acel moment, Dumnezeu mi-a arătat că Îi pasă. Am mers la biserică în fiecare Sabat în timpul perioadei în care am stat în Regatul Unit, și astfel a început relația mea personală cu Dumnezeu.
Dragă prietenă, dă-mi voie să te asigur că tu contezi pentru Dumnezeu. Așa cum Îi pasă de vrabia care cade (Matei 10:29-31), tot așa El te vede, te iubește și Se îngrijește de tine. Când te apropii de Dumnezeu, El Se va apropia de tine (Iacov 4:8). Nu există un loc mai bun în care să te afli decât în brațele Sale iubitoare.
