Dar adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale… până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor și până nu se strică roata de la fântână.
Eclesiastul 12:1,6
Am stat în semiîntuneric. În fața mea se aflau o serie de cutii de sticlă așezate într-un tipar șerpuit, care se întindea de-a lungul mai multor încăperi. Ochii mei s-au concentrat și am început să văd în interiorul cutiilor. Mă aflam în Muzeul Civilizației Egiptene, unde se afla o comoară națională egipteană – rămășițele mumificate a optsprezece regi și patru regine.
Ghidul nostru ne-a spus că Ramses al II-lea a fost singurul faraon care a călătorit în străinătate. În urmă cu câțiva ani, rămășițele sale au fost duse în Germania pentru repararea mumiei, pentru studiu și pentru expunere. Cu toate acestea, înainte ca Germania să permită transportul, faraonului i s-a cerut să prezinte un pașaport pentru călătoria sa – chiar dacă era decedat de peste trei mii de ani! A fost întâmpinat la aeroport de o fanfară și i s-a făcut primirea unui demnitar străin aflat în vizită în Germania.
În timp ce mă uitam în lumina slabă la fiecare mumie, mi-am dat seama că mă aflam în mijlocul unora dintre cei mai puternici oameni care au trăit vreodată pe pământ. Dar acum, sicriele de sticlă conțineau doar rămășițele întunecate și încremenite ale faraonilor puternici de odinioară. Acestea zăceau liniștite și nemișcate. Deși și-au făcut planuri incredibile pentru o viață de apoi bogată, nu mai rămăseseră decât rămășițele lor și milioane de vizitatori care se uitau la ele în timp ce treceau în liniște.
M-am gândit la Solomon, care a ajuns la concluzia că totul era mândrie și vanitate prostească. El ne-a dat un sfat bun în Eclesiastul. „Adu-ți aminte de Făcătorul tău…” Viața constă în mai mult decât putere sau faptul că toate nevoile noastre sunt satisfăcute. Ea constă în a urma porunca: „Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om” (Eclesiastul 12:13).
Putem aștepta cu nerăbdare o viață de apoi mult mai glorioasă decât cea pe care și-au imaginat-o faraonii și avem privilegiul de a-i ajuta și pe alții să ajungă în ceruri. Ați prefera să fiți un faraon sau copilul lui Dumnezeu?
