Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.
Filipeni 1:6
Sunt o mâncătoare de dulciuri. Ciocolata și înghețata sunt alimentele mele preferate. Nu este ceva de care să fiu mândră. Recunosc că mâncatul compulsiv oferă doar un sentiment de confort fals și temporar și nu rezolvă problema, ci creează propriile probleme. Există vina de a mânca lucruri nesănătoase – nimeni din cei pe care îi cunosc nu mănâncă compulsiv fructe și legume – și în cantități nesănătoase. Acest lucru duce, bineînțeles, la indigestie, constipație și o serie de probleme pentru care aș avea nevoie de prea mult timp pentru a le numi.
M-am trezit de multe ori întorcându-mă acasă după serviciu, de obicei sursa frustrării, cu un kilogram de înghețată sau cu o prăjitură mică și drăguță. Mă trântesc pe canapea în sufragerie și mănânc mult prea mult în timp ce mă uit la televizor. Nu este o priveliște prea plăcută! Mă consolez puțin cu faptul că nu sunt singură și probabil că există cineva care citește acest articol chiar acum și care se poate identifica cu mine.
Pe măsură ce îmbătrânesc, trebuie să recunosc faptul că nu mai pot risca să îmi periclitez sănătatea dacă îmi gestionez furia, frustrările de la serviciu și din familie sau tristețea, înăbușindu-mi sentimentele cu mâncare. Trebuie să iau atitudine. Să învăț să răspund la crize, și nu să reacționez. În mod ironic, am cheia pentru a face față stresului chiar în fața mea – Cuvântul. Dumnezeu are atât de multe promisiuni care pot oferi soluții la problemele vieții.
Scutur din cap la încercările mele eșuate de a merge direct la El. Cuvântul Său spune că toți cei care trudesc și sunt împovărați pot veni la El, căci El le oferă odihnă (Matei 11:28). El ne sfătuiește să ne încredem în El din toată inima noastră, și ne va călăuzi. El promite: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită” (2 Corinteni 12:9).
Când vin vremuri grele, când simțim că nu putem înfrunta lumea cu putere sau curaj, când vrem doar să fugim și să ne ascundem cu o cutie de bomboane, putem rezista impulsului și să ne aruncăm direct în brațele Celui care poate merge pe apă și poate calma mările furtunoase. Făcând acest lucru, vom putea să proclamăm împreună: „Suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8:37).
