Domnul este lângă toți cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima.
Psalmii 145:18
Mutarea noastră în Statele Unite a avut loc cu mai mulți ani în urmă și a durat mai mult de un an după ce viza mea de student a fost aprobată. La acea vreme, cele două fiice ale noastre aveau cinci și trei ani. Cea mai mare urma să înceapă grădinița la școala publică locală. Anul școlar începuse deja, așa că ne-am grăbit să completăm toate actele necesare pentru a o înscrie. Dar ceva părea să meargă prost sau vreun document nu era în formatul cerut. Trecuseră câteva zile fără să o fi înscris pe fiica noastră, când soțul meu, care era singurul vorbitor de limba engleză la acel moment, a trebuit să călătorească în Brazilia pentru muncă.
După ce a plecat, un prieten care vorbea engleza m-a ajutat să completez înscrierea fiicei mele. Ni s-a cerut să ajungem cu douăzeci de minute mai devreme în prima zi de curs. Întrucât cursurile începuseră deja, urma să mă întâlnesc cu profesorul pentru a afla la ce să mă aștept. Singura problemă a fost că prietenul meu, care îmi servea drept translator, nu a putut să mă însoțească. M-am simțit foarte îngrijorată, deoarece știam că în interiorul școlii nu exista semnal la telefonul mobil, așa că nu voi avea nici măcar ajutorul aplicației de traducere.
În drum spre școală, am vorbit cu Dumnezeu și L-am rugat să mă ajute să înțeleg tot ce am nevoie și să ne pună în cale un profesor bun și răbdător. Când am ajuns la recepție, ne-au îndrumat spre sala în care ne aștepta profesoara fiicei mele. De îndată ce am deschis ușa sălii de clasă, profesoara a venit în față și m-a salutat în limba mea maternă, portugheza. Nu-mi venea să cred ce se întâmpla! Îmi amintesc și acum amestecul de ușurare și emoție pe care l-am simțit. Profesoara știa că eram brazilieni și vorbea portugheza pentru că învăța de la soțul ei, care era, de asemenea, brazilian. Nu pot să exprim cât de ușurată m-am simțit în acel moment!
Nu mă îndoiesc că Dumnezeu a ales acel profesor pentru acel moment, exact când aveam nevoie de cineva care să ne întâmpine în mijlocul tuturor schimbărilor pe care le trăiam. Când am plecat de la școală și m-am urcat în mașină, am auzit o voce liniștită care mi-a spus: „Eu sunt Dumnezeul detaliilor. Odihnește-te, pentru că voi avea grijă de tine.” Îmi propun să păstrez mereu vie în memorie această experiență, pentru că în acea zi L-am simțit pe Dumnezeu nu doar alături de mine, ci am simțit că mă poartă pe brațele Lui.
