Vă dau o nouă poruncă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.
Ioan 13:34
Matrioșka reprezintă acele păpuși frumoase din lemn, de obicei din Rusia și Ucraina, care ascund mai multe păpuși mai mici una în alta. Am adus câteva dintre ele acasă din călătoriile noastre și sunt expuse pe un raft din sufrageria noastră.
Fiica mea m-a rugat să o ajut la un proiect de cusut. Avea nevoie de astfel de păpuși, dar moi, pentru bebelușii din biserică pentru o ocazie specială. În timp ce le coseam, am început să meditez la prima mea întâlnire cu matrioșka. Ne-am mutat în Anglia când aveam unsprezece ani. Am călătorit cu un vapor rusesc din Finlanda mea natală până în noua noastră țară. Părinții mei au cumpărat o matrioșka de la magazinul de suveniruri de pe vas și mi-am petrecut mult timp deschizând păpușile de lemn și punându-le la loc una în alta.
Toate păpușile sunt pictate cu același model și seamănă una cu cealaltă, cu excepția faptului că fiecare este mai mică decât păpușa precedentă, astfel încât să încapă una în alta. Matrioșka noastră a fost pictată în culorile tradiționale roșu și galben, dar cineva a făcut o greșeală când păpușile au fost asamblate. A doua păpușă avea o fustă violet și făcea parte, evident, dintr-un alt set.
Eram un copil care dorea ca totul să fie perfect, dar păpușa diferită ieșea mereu în evidență și îmi strica rândul de păpuși din lemn. Era cea mai ciudată. Păpușa ciudată era perfectă din toate punctele de vedere. Era făcută din același lemn și avea aceeași formă. Doar designul și culorile erau diferite. M-am jucat cu toate păpușile, chiar dacă una era diferită.
Dar mi-a luat ceva timp să accept unicitatea păpușii ciudate și să-mi dau seama că, poate, diferențele ei erau ceea ce o făcea mai prețioasă.
Dumnezeu ar fi putut să ne creeze pe toți să arătăm la fel, la fel ca și pe acea păpușă, dar nu a făcut-o. Dumnezeu iubește diversitatea și nu Se așteaptă ca noi să fim la fel, suntem cu toții ființe diferite, unice. El ne iubește chiar dacă ieșim în evidență față de ceilalți. Și de aceea ar trebui să învățăm să apreciem diversitatea copiilor lui Dumnezeu. Cu toții suntem prețioși și poate că diferențele dintre opiniile, culturile și culorile noastre sunt cele care ne fac atât de dragi Lui. Așa cum Dumnezeu ne iubește, ar trebui să ne iubim unii pe alții, pentru că toți Îi aparținem lui Dumnezeu.
