Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.
Psalmii 9:9
Cu o curiozitate de copil de patru ani, am privit-o pe mama cum a așezat scaunele în camera din față. Când toți erau așezați și liniștiți, ea s-a rugat și ne-a condus în cântat. După o lectură a Bibliei, am îngenuncheat pentru a repeta Rugăciunea Domnească – aceasta este una dintre primele mele amintiri.
Din păcate, rutina rugăciunilor a încetat. Mi-a lipsit timpul de rugăciune. Mi-a fost dor să aud numele fiecăruia dintre noi menționat în rugăciune. Știu că Dumnezeu a înțeles dezamăgirea mea. În momentul în care am început școala, planul Său pentru legătura mea permanentă de rugăciune cu El a prins contur. Mama a fost categorică în a mă trimite la școala bisericii – o alegere dificilă, dar semnificativă. Tata nu vedea cum ne puteam permite, dar mama a rămas pe poziții. Sunt recunoscătoare că am urmat școlile bisericii până la facultate.
Când aveam zece sau unsprezece ani, o familie din biserică ne-a dăruit un pian. Deși avea câteva clape rupte, am învățat să cânt multe imnuri și cântece pentru copii. În timp ce cântam la pian, săream coarda și mergeam pe bicicletă, mi-am găsit refugiul în rugăciune. Domnul m-a salvat de multe pericole și momente dificile în copilărie și după aceea, chiar și de necazuri pe care mi le-am provocat singură.
Rugăciunea a continuat să fie un refugiu spiritual de-a lungul vieții mele. Când aveam 81 de ani, m-am împiedicat și am căzut în timp ce îl plimbam pe Jay-Jay, câinele familiei. Am aterizat pe genunchi și pe coate, iar osul brațului s-a înfipt puternic în umăr și mi l-a fracturat. Genunchii și coatele erau zgâriate și însângerate. Din fericire, cu lesa încă ținută strâns în mâna stângă, Jay-Jay nu a încercat să fugă, dar, neavând de ce să mă agăț, nu m-am putut ridica.
În timp ce mă rugam, am invocat promisiunea: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor” (Isaia 41:10). Credința a năvălit în inima mea și a activat puterea și curajul. Cumva, Dumnezeu m-a stabilizat suficient de mult pentru a putea să mă ridic și să continui drumul spre casă. Îl laud pe Dumnezeu pentru refugiul rugăciunii. Mă rog să găsiți astăzi speranță în promisiunile lui Dumnezeu. „Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi” (Psalmii 46:1). Ori de câte ori avem nevoie, El este doar la o rugăciune distanță!
