După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aleluia! Ale Domnului Dumnezeului nostru sunt mântuirea, slava, cinstea şi puterea!”
Apocalipsa 19:1
Decembrie 2020 a fost cea mai urâtă perioadă de sărbători din viața mea. Din cauza pandemiei de COVID-19 majoritatea activităților au fost anulate. Nu am avut nicio sărbătoare cu familia extinsă. Nicio petrecere cu școala. Nicio sărbătoare cu biserica. Niciun program despre nașterea Domnului la care să participăm fizic. Una din cele mai mari dezamăgiri a fost că nu urma să am nicio ocazie să cânt „Messiah” de Händel. În fiecare an anticipam această ocazie. Prin noiembrie, scoteam partitura și începeam să exersez partea mea de alto. Ascultam soliști de alto cântând pe YouTube în așteptarea acelei după-amiezi glorioase când mă voi alătura colegilor coriști și vom cânta părți din „Messiah” de Händel, în special corul „Aleluia”. În unii ani reușeam să merg și la două programe speciale.
Dar nu și anul acesta. Anul acesta familia mea apropiată se recupera după COVID-19. Mama mea a fost foarte bolnavă. De obicei, îi plăcea să meargă la cumpărături de sărbători cu mine. Dar anul acesta nu a putut. Fratele meu, care are o poftă mare de mâncare și se bucură de mesele mele speciale cu familia din această perioadă a anului, abia putea să se dea jos din pat, nici vorbă de mâncat ceva. Mă simțeam destul de deprimată, în special din cauză că eu fusesem cea care a avut virusul prima și îl dădusem și lor.
Apoi, într-o zi, când conduceam, am auzit corul „Aleluia” la radio. Am început să cânt și eu. Întâi am început cu voce slabă, dar apoi am ajuns să cânt notele din toată inima. Lacrimile mi-au curs pe față în timp ce mă gândeam la ce însemnau cuvintele cu adevărat. „Și El va domni întotdeauna și în veșnicie… Aleluia!” Uau! Asta m-a impresionat acum mai mult decât oricând altcândva! Asta înseamnă că, într-o zi glorioasă, nu va mai fi COVID, nu va mai fi moarte, nu vor mai fi măști, nu vor mai fi evenimente anulate. Toți sfinții vor cânta împreună în armonie în acea zi măreață și frumoasă. M-a ajutat să privesc lucrurile dintr-o altă perspectivă. Am reflectat asupra anului 2020 și asupra lucrurilor pe care le pierdusem din cauza pandemiei. Acestea au inclus călătorii misionare, întâlniri de corturi, participări la conferințe, la momente de rugăciune, la întâlniri cu surorile. Totuși, cu siguranță că nu vreau să pierd evenimentul cel mai mare și ocazia de a cânta „Aleluia” în cer! Vrei să mi te alături în acea zi? Mă rog să te întâlnesc acolo.
