TIMPUL STABILIT DE DUMNEZEU

Smeriți-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe. Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.
1 Petru 5:6,7

Poc! Venind grăbită din bucătărie, crezând că unul din câini a răsturnat ceva, m-am uitat să văd ce a căzut în sufragerie. Am fost uimită să îl văd pe soțul meu căzut lat pe podeaua tare din lemn. Zăcea acolo, uluit, și privea la tavan. După câteva momente, s-a ridicat în picioare. Părea să fie bine, dar, când m-am întors să merg spre bucătărie, el a căzut din nou.

– Te duc la spital.”

Am plecat să caut cheile, dar nu eram sigură dacă urma să îl pot duce până la mașină.

– Nu. Cheamă ambulanța. Nu mă poți ridica.

Bâjbâind pe telefon, am format 112.

Cât el era tot jos la podea, am dus câinii în țarc și am luat-o pe fetița noastră de patru ani. I-am spus Rebeccăi că tatăl ei urma să meargă la spital și ea mergea acasă la bunici.

Paramedicii au ajuns foarte repede, l-au urcat în ambulanță și au pornit în goană spre spital.

În timp ce îi puneam centura fetiței în scaunul de mașină, ea s-a așezat confortabil cu „pătura bunicii” (o păturică mică, croșetată de bunica) și cu animalul de pluș preferat. Am pornit spre casa socrilor mei și am încercat să nu depășesc limita de viteză. Soacra mea a luat-o pe Rebecca și socrul meu m-a însoțit la spital. Ne-am așezat amândoi în sala de așteptare.

După o vreme, a venit un medic cu raportul. „Soțul dumneavoastră a suferit un AVC. Deoarece a ajuns la spital atât de repede, am putut să îi administrăm tPA (activator de plasminogen tisular). Cred că are șanse excelente de recuperare.”

M-am așezat din nou pe scaun plină de recunoștință și uimire. Puțin mai devreme, tocmai mă întorsesem de la cursul de exerciții fizice și, în scurt timp,  intenționam să plec la un eveniment al mamelor preșcolarilor. Soțul meu s-a prăbușit la pământ în intervalul de o oră și jumătate, timp în care am fost și eu acasă. Cât de diferit ar fi fost rezultatul dacă aș fi fost plecată. De atunci au trecut zece ani; el este puternic și sănătos, fără efecte secundare din cauza AVC-ului.

Dumnezeu l-a ridicat la momentul potrivit. Dumnezeu ne-a purtat de grijă în acele momente de neliniște și încă ne poartă de grijă și în prezent.

autor: Sandy Kolb


Cursuri pentru sănătate spirituală SOLASCRIPTURA.RO

Urmărește devoționalul video, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.