Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.
Efeseni 6:12
Din 1939 până în 1945, peste o sută de milioane de soldați din peste treizeci de țări au fost implicate într-un război global cunoscut ca Al Doilea Război Mondial. Mulți s-au întrebat dacă această luptă globală se va termina vreodată.
Tatăl meu, Harry, a fost parte din acest conflict. El s-a înscris în armata Statelor Unite și a slujit peste mări, pe o insulă mică din Pacificul de Sud, Noua Caledonie. Înainte de a fi trimis peste mări, a întâlnit-o pe mama mea, Rose, au stat despărțiți treizeci de luni. Timp de aproape trei ani și-au scris scrisori în fiecare zi. Scrisorile ajungeau la destinație în cealaltă parte a oceanului după una-patru săptămâni. Dedicarea din aceste scrisori zilnice i-a ținut conectați și au început să formeze o legătură de dragoste care avea să le unească inimile pentru totdeauna. Tatăl meu s-a întors în Statele Unite la terminarea războiului, în decembrie 1945, și a fost căsătorit cu mama mea timp de șaizeci și doi de ani.
Scriam în jurnal rugăciunile mele către Tatăl ceresc (lucru pe care îl fac de mai bine cincisprezece ani) și m-a uimit gândul că scrisorile mele către El se asemănau foarte mult cu scrisorile părinților mei din timpul războiului. Tot așa cum tatăl meu a fost înrolat să lupte în Al Doilea Război Mondial, ca așteptătoare a lui Hristos și eu sunt înrolată în armata Lui. Timp de peste șase mii de ani această planetă a fost în război cu forțele răului. Dar noi știm din profeție că acest război se va sfârși și Satana, și păcatul vor fi distruși pentru totdeauna. Tot așa cum tatăl meu s-a întors din război și s-a căsătorit cu mama, noi știm că Isus va veni pentru a Se căsători cu mireasa Lui (biserica) și o va lua acasă, la cer, cu El.
Un scriitor preferat de-al meu afirmă: „Rugăciunea este canalul de comunicare dintre sufletele noastre și Dumnezeu. (…) Noi nu putem să Îl împovărăm pe El prin mesajele noastre frecvente de la inimă la inimă.”[1] Să hotărâm să dezvoltăm această relație de dragoste cu Domnul nostru, ca, atunci când El vine, să fim gata pentru acea căsătorie cu El care va dura pentru totdeauna.
[1]. Ellen G. White, Rugăciunea, p. 3.
