Ci creșteți în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava acum și în ziua veșniciei. Amin!
2 Petru 3:18
Colega mea de serviciu, Roslyn, se pricepe foarte bine să îngrijească florile. Plantelor din instituție le merge bine datorită grijii sale pline de atenție. Într-o zi a primit în dar o violetă de Africa. Curând a observat că nu înflorea așa cum se aștepta ea. Multe dintre frunze erau pleoștite, parcă erau epuizate de lupta pentru supraviețuire sau aveau marginile galbene din cauză că nu erau hrănite corect. De acasă a adus-o la birou, ca să schimbe peisajul, sperând să „își revină”. A pus-o într‑un loc însorit, aproape de o altă violetă de Africa ale cărei flori mov ne bucurau zilnic privirile.
„Aceasta nu pare la fel de sănătoasă asemenea celorlalte”, am spus eu, arătând spre cea nou-venită.
În efortul de a salva planta bolnăvicioasă care nu își revenea, ea a dus-o la o pepinieră din apropiere pentru diagnosticare. Când s-a întors, expresia feței ei spunea că pronosticul nu era unul bun.
„Doamna de la pepinieră mi-a spus că va muri. Nu are rădăcini”, a spus Roslyn.
Deși nu mă pricep foarte bine la plante, în special la delicata violetă de Africa, apreciez frumusețea lor ca o dovadă a puterii creatoare a lui Dumnezeu. M-a durut gândul că planta nu poate fi salvată. Devenise o victimă a mediului său înconjurător. Ghiveciul era prea mare și prea adânc și nu îi oferea mediul prielnic pentru ca rădăcinile să ajungă la maturitate. Când rădăcinile plantei nu umplu tot ghiveciul, violeta de Africa nu poate absorbi toată apa de care are nevoie. Nu poate crește la potențialul ei maxim.
Totuși, la pepinieră, Roslyn a fost sfătuită cum să facă pui din rădăcinile sănătoase ale plantei. Eram entuziasmate de ce urma pentru această plantă. Își putea reveni și, într-un final, chiar era posibil să înflorească, speram noi.
Am încercat să îmi imaginez câtă tristețe simte Tatăl nostru ceresc când credința uneia din prețioasele Sale „flori” se usucă înainte de a avea ocazia să se maturizeze. Trebuie să menținem o legătură fermă cu Dumnezeu pentru a trăi. Rădăcinile noastre trebuie să fie ascunse în El, Cel de la care ne primim nutrienții pentru creștere. La fel ca violeta de Africa în mâna blândă a grădinarului adevărat, tot așa putem să ne dezvoltăm și noi dacă suntem înrădăcinați în grija iubitoare a Stăpânului. El este entuziasmat de viitorul pe care L-a plănuit pentru noi și știe că El ne poate restaura și ne poate face să „înflorim” pentru El.
