Cel ce locuiește în locul ascuns al Celui Preaînalt va rămâne sub umbra Celui Atotputernic. Voi zice despre Domnul: El este adăpostul meu și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred.
Psalmii 91:1,2
Sunt binecuvântată să locuiesc într-o țară în care încă sunt foarte multe clădiri vechi de sute de ani. Multe orașe au centre istorice cu case din lemn, alei înguste și chiar zidurile unor cetăți vechi. Parcă pornești într-o călătorie înapoi în timp. Plimbările pe străzile cu case vechi și frumoase sunt o experiență înălțătoare. Inscripțiile arată în ce an au fost construite. Aceste case nu sunt niște simple clădiri, ele sunt monumente ale istoriei și vieții oamenilor. Ele au adăpostit multe generații.
Apoi mai sunt și bisericile, și catedralele impresionante, construite cu tavane cu boltă înaltă, cu clopotniță și vitralii care să inspire reverența pentru maiestatea uimitoare a lui Dumnezeu. Multe datează din secolul al XIII-lea sau al XIV-lea. Aceste clădiri au văzut oameni închinându-se lui Dumnezeu în multe feluri de-a lungul secolelor. Ele au transmis frica de un Dumnezeu care chinuie păcătoșii în iad, dar tot în ea a fost proclamată Evanghelia despre un Dumnezeu iubitor. Zidurile lor au protejat oameni care fugeau de războaie, ciumi și persecuție.
De pe vârful unui munte în formă de con, chiar lângă orașul în care locuiesc, pot vedea unul dintre multele castele germane. Castelul Hohenzollern datează din secolul al XIII-lea, deși clădirea pe care o văd acum a fost reconstruită în stilul neogotic, începând cu anul 1850. Cu multele sale turnuri și fortificații, castelul este o capodoperă a arhitecturii militare.
Fiind localizat undeva sus, pe munte, castelul este vizibil de la distanțe mari. De fiecare dată când mă apropii de casă văd fortăreața pe munte și îmi amintesc de Psalmul 91. Și eu pot locui la adăpostul Celui Preaînalt și mă pot odihni la umbra Celui Atotputernic. Pot spune: „El este locul meu de scăpare și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” Dar, uneori, castelul este ascuns de norii groși și nu îl mai pot vedea. Totuși, știu că este acolo, chiar dacă nu îl văd. Poate nu întotdeauna Îl vom putea vedea pe Dumnezeu că ne adăpostește în momentele noastre întunecate. Dar El este acolo. Întotdeauna. Încrede-te în El!
