Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el, cu Mine.
Apocalipsa 3:20
Pe vremea când fratele meu cel mic era un copilaș, el s-a încuiat din greșeală în dormitor. La început a fost distractiv; această pățanie îl punea în centrul atenției. Dar, în cele din urmă, a început să nu mai fie la fel de distractiv. Nu putea să iasă și nimeni nu putea să intre. Toate încercările noastre de a-i explica procesul simplu de rotire a cheii pentru a descuia ușa nu aveau sens în mintea sa neexperimentată. În cele din urmă, am chemat pompierii pentru a-l salva pe Richard din încurcătura de la etajul doi.
Acest episod îmi reamintește de invitația lui Isus din Apocalipsa 3:20: „Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el, cu Mine.” Tatăl nostru ceresc dorește cu disperare să intre în cămara inimii noastre pentru a ne aduce pace, bucurie, siguranță și tot ce am avea vreodată nevoie sau ne-am dori. Dar, fiind un adevărat gentleman, El nu forțează intrarea în locurile în care nu a fost invitat. Cioc-cioc. Uneori, Îl auzim, alteori nu. Cioc-cioc. Uneori, nu ne dorim să fim deranjați. Cioc-cioc. Uneori, avem o nevoie dar nu ne dăm seama. Cioc-cioc. Uneori, ne dăm seama de nevoia noastră, dar nu înțelegem cum Îi putem deschide ușa Celui care ne poate ajuta. Îl simțim lângă ușă. Știm că este acolo. El dorește să intre și ne dorim ca El să intre. Cioc-cioc. Unde sunt pompierii? Cum să deschid ușa?
Probabil că ușa problematică ți se va deschide prin una (sau mai multe) dintre cele patru „clanțe”. Prima, invită-L pe Isus, deschizând astfel ușa din Apocalipsa 3:20. A doua, Isus dorește să te invite: „Ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața, ca să trăiești, tu și sămânța ta” (Deuteronomul 30:19). A treia, pune credința în fața îndoielii. Spune-I lui Isus: „Cred, ajută necredinței mele” (Marcu 9:24). În ultimul rând, ai încredere că Isus Își ține Cuvântul: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Și, dacă știm că ne ascultă, orice I-am cere, știm că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut” (1 Ioan 5:14,15).
