Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi…
Efeseni 3:20
În anul când am împlinit douăzeci și unu de ani, mama mea a murit. În acel an, de asemenea, am început colegiul și m-am botezat. Fiecare copil din familie a primit o parte din asigurarea de viață a mamei noastre. Eu am folosit banii ca să plătesc taxa pentru primul an de studii. La începutul celui de-al doilea an de colegiu am reușit să obțin fonduri pentru înscriere, dar nu am reușit să plătesc restul de taxe. Pe măsură ce anul se apropia de încheiere, am început să fiu disperată, dar valul de întâlniri sociale din timpul vacanței universitare și al sezonului de sărbători m-a făcut, pentru o vreme, să uit de îngrijorările mele. În ianuarie, toți cei din jurul meu erau încântați cu privire la noul an, dar inima mea era apăsată de nori negri, prevestitori de necazuri. Rezultatele academice excelente pe care le-am obținut erau mărturia muncii intense în primul și al doilea an de studii, însă eram pe punctul de a pierde tot.
Se părea că orice ajutor omenesc este inaccesibil. Dumnezeu era singura mea consolare. El m-a îndemnat să merg la universitate ca să aflu suma exactă pe care o datoram. Am pornit pe drumul spre campus, care dura o oră, și, curând, mă aflam la coadă, la unul dintre ghișeele departamentului financiar. Când mi-a venit rândul, am prezentat legitimația de studentă și am cerut suma datorată. După câteva clipe, doamna m-a informat că am un credit. „Vreți o copie la imprimantă?” m-a întrebat ea. La început am privit-o cu uimire, în timp ce mintea mea se lupta să definească deosebirile de bază dintre însemnătatea cuvintelor credit și debit. Cu gândurile puțin confuze, am ajuns la concluzia că făcuse o greșeală în constatarea faptelor și mi-a oferit informațiile financiare ale altui student. Mi-am exprimat îngrijorarea către ea.
Cu o umbră de nervozitate în glas, ea mi-a confirmat detaliile contului meu și mi-a dat același răspuns ca înainte. Cu un ton dezorientat, i-am explicat că nu mi-am plătit taxele pentru tot anul și că sunt în căutarea unui răspuns. În acel moment, doamna s-a ridicat și a plecat enervată. Un funcționar din apropiere mi-a venit în ajutor. S-a uitat la situația mea financiară și mi-a explicat pe un ton liniștit că o organizație filantropică, cu numele Rhodes, a căutat și a identificat studenți cu probleme financiare, dar și cu rezultate academice excepționale, pentru care a achitat sumele datorate! A fost clar că, înainte ca eu să mă rog, Dumnezeu deja răspunsese rugăciunii mele!
