Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică, ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava!”, adică: „Tată!”
Romani 8:15
Era o duminică dimineață frumoasă și luminoasă, când Brinkie, ultima și singura femelă din grupul al doilea de pisoi ai bunicii, a venit să mănânce. Avea acum doi ani și născuse prima serie de pisoi undeva, pe dealuri. După ce s-a întors la puii ei, am auzit zgomote puternice, mieunături și sunete specifice unei încăierări între două pisici. Cândva, mai târziu, am observat că Brinkie patrula înainte și înapoi, mieuna și părea foarte înspăimântată, tristă, disperată și neajutorată. Așa că am mers pe deal, împreună cu soțul meu, în căutarea pisoilor ei. I-am tot chemat: „pis-pis”, fără niciun succes. După ce a realizat că rămăsese fără pui, Brinkie a venit acasă și a adoptat pisoii mamei ei și ai surorii ei, care erau deja înțărcați. Ei au acceptat-o, iar ea i-a curățat și i-a hrănit cu iubire și tandrețe pe acei pisoi mari, ca și când ar fi fost ai ei.
Am fost noi înfiați în familia lui Dumnezeu? Sunt câțiva pași de urmat, dar, întâi, să observăm profeția lui Isaia (vezi Isaia 9:6) și să ascultăm de asemenea ce a spus Ioan despre Slujitorul-Împărat și Mesia. Acesta avea să vină ca să trăiască pe acest pământ ca om, să sufere și apoi să moară pe o cruce pentru a plăti prețul răscumpărării noastre din păcat și al adoptării noastre în familia lui Dumnezeu. Ioan predica în pustie despre pocăință și botez. Botezându-L pe Isus, el ne-a dat un exemplul cu privire la înfierea noastră. Nicodim a auzit mesajul lui Ioan și a citit Scripturile, apoi a mers la Isus noaptea ca să-L întrebe cum putea fi adoptat. Isus i-a spus că era necesar să se nască „din apă și din Duh” (vezi Ioan 3:5).
Astăzi și noi am putea să ne întrebăm: „Cum putem fi înfiați?” Pentru a ne bucura de beneficiile înfierii, trebuie să-L recunoaștem pe Dumnezeu drept Creator și Susținător al lumii, apoi să credem în Isus, Răscumpărătorul nostru, și să fim spălați prin sângele Lui. Primul pas este pocăința (Faptele apostolilor 3:19), apoi mărturisirea (Proverbele 28:13), urmată de consacrare (Ieremia 29:13). Apoi Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să creștem în credință, prin puterea Duhului Sfânt (Efeseni 3:16).
Așa cum a fost cu Brinkie și cele trei seturi de pui adopți de ea, așa este și cu poporul lui Dumnezeu. Unii dintre noi poate că am fost adoptați în frăția bisericii de mai multe ori. Să nu ne descurajăm. Tatăl nostru cel ceresc încă ne așteaptă să ne ureze bun venit acasă, în Împărăția Sa veșnică.
