… Voi scăpa pe fiii tăi.
Isaia 49:25
Într-o dimineață de primăvară, soțul meu s-a întors din plimbarea lui obișnuită cu vestea despre apariției a cinci boboci de gâscă într-una din familiile de gâște care trăiau pe iazul din spatele casei noastre. Mai târziu, în aceeași zi, am fost încântată să mergem să-i vedem. Pe măsură ce ne apropiam, i-am văzut pe cei cinci pui pufoși, de culoare gri, explorând malurile iazului, în căutarea de iarbă gustoasă. Apoi, îngroziți, am observat că unul dintre boboci ajunsese pe spate, luptându-se fără succes să revină pe picioare. Din nou și din nou micuțul încerca să se întoarcă singur. Își zbătea pe rând câte un picior și o aripă, încercând să revină la poziția inițială. Era evident că părinții lui erau îngrijorați, însă incapabili să îl ajute.
Ni s-a părut ciudat că nu făceau mai mult ca să-l ajute. De multe ori până atunci, văzusem alte perechi de gâște scoțându-și puii din situații periculoase. Dar această pereche nu a reușit. Ne întrebam de ce nu-l ajută, când era clar că erau atașați de boboc și îngrijorați de situație? Pășeau înainte și înapoi și supravegheau scena. În timp ce priveau și spre ceilalți patru boboci, continuau să răspundă de fiecare dată țipetelor slabe după ajutor ale celui aflat în dificultate. Am înțeles curând că părinții făcuseră tot ce putuseră ca să-l ajute să revină pe picioare, dar, pur și simplu, fără rezultat.
După ce ne-am întors acasă, nu m-am putut abține și m-am dus la iaz din când în când să văd ce face nefericitul boboc de gâscă. Situația a rămas aceeași timp de câteva ore. Am început să mă îngrijorez și mai mult, întrucât razele puternice ale soarelui cădeau direct pe biata creatură. Bobocul încerca continuu să se întoarcă în poziția inițială, iar părinții încercau să-l ajute, dar totul era în van. Am realizat că nu mai putea rezista mult în situația aceea. De aceea m-am hotărât că dacă părinții îl părăsesc, să cobor la el și să fac ce nu au putut ei: să-l întorc cu picioarele pe pământ.
Fără îndoială că și voi ați întâlnit situații care au adus consternare, tristețe și nesiguranță cu privire la decizia de a acționa sau nu. Cât de binecuvântați suntem că în orice situație putem să ne încredem în Cel care ne-a spus și ne-a învățat cum, când și dacă să intervenim. Doar El este Cel „ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20).
