De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.
2 Timotei 4:8
Prea adesea ignorăm relevanța contemporană a înțelepciunii străvechi. Uitându-mă la o veveriță care încerca să se urce pe stâlpul pe care se afla hrănitorul de păsări, mi-a venit în minte o zicală veche: „Dacă repeți aceeași activitate în același mod ești sortit eșecului.”
Evident că veverița își adusese aminte că odată fusese în stare să se urce pe acel stâlp și să ajungă la hrănitoare. Totuși, nu reușise încă să-și dea seama cum să repete acea figură, după ce George plasase un con metalic în jurul țevii pentru a o opri să escaladeze stâlpul. Totuși, veverița a continuat să urce pe stâlp, cât de mult putea, ca apoi să alunece înapoi. Se așeza pe pământ, în două picioare, zgâindu-se la hrănitoare. Și iar încerca să urce, doar ca din nou să alunece înapoi. Într-o zi ploioasă a văzut că stâlpul era și mai lunecos, însă și-a continuat asalturile. Nu voia să renunțe. Știa că acolo, sus, era hrană, la îndemână. Însă, pentru moment, hrana rămânea intangibilă.
Cred că și eu, prea adesea, sunt asemenea acelei veverițe. Am o idee că ceva trebuie făcut într-un mod anume. Nu pot să accept că cineva are o idee mai bună decât a mea. Continui să fac același lucru, în același mod. Se pare că trebuie să se întâmple ceva major ca să mă răzgândesc sau ca să iau în calcul alte opțiuni.
Apoi, într-o zi, se face lumină în cap. Mă întreb de ce mi-a luat atât de mult timp ca să-mi dau seama care era soluția problemei mele: tot ce aveam nevoie era să renunț la ideile mele și să-I permit lui Dumnezeu să mă ducă la soluția corectă. Dintr-odată, problema mea pare insignifiantă. Soluția fusese la îndemână tot timpul. Trebuia doar să renunț la idele mele și să-L las pe Dumnezeu să-mi arate calea.
Pavel scria că nu se va da bătut până nu va câștiga premiul cel veșnic. El nu se baza pe înțelepciunea lui pentru a trece de obstacolele de pe „stâlpul” vieții, ci se va baza, în continuare, pe Domnul pentru călăuzire. „De acum”, spune Pavel, „mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept.”
Dacă dorim acea coroană, trebuie să căutăm căile lui Dumnezeu și să nu ne bazăm pe înțelepciunea noastră.
