POVESTEA „ȘOLDULUI” MEU

Așa vorbește Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: „Ți-am auzit rugăciunea și ți-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos.”
2 Împărați 20:5

Era 19 ianuarie 2019 și era rândul meu să întâmpin oamenii la biserică. Chiar când mă îndreptam spre locul în care stăteam de obicei, am observat că deja preluase responsabilitatea o altă persoană. Așa că am mers într-un alt loc în care era nevoie de ajutor. Am salutat oamenii în timp ce le ofeream buletinul bisericii și câte o îmbrățișare. După aproape o jumătate de oră, principala responsabilă cu diaconia s-a apropiat de mine și mi-a spus că voia să mă întorc la postul meu obișnuit din holul principal. Mi-am luat rămas-bun de la colegul de acolo și m-am întors să merg împreună cu responsabila la locul meu. Atunci am simțit o durere cumplită în șoldul stâng. Nu mă puteam mișca. Am scos un țipăt puternic, în timp ce am strâns-o de mână pe responsabilă.

– Ce s-a întâmplat? m-a întrebat ea, privindu-mă îngrijorată.

– Nu mă pot mișca, nu pot umbla, i-am răspuns eu.

M-am ținut de ea o vreme, cât am mai rămas în hol. De îndată am început să mă rog: „Doamne, Te rog, ajută-mă! Am venit singură cu mașina la biserică și trebuie să ajung iar acasă.”Membrii bisericii s-au oprit să mă întrebe care era problema și dacă mă puteau ajuta.

– Rugați-vă pentru mine, era răspunsul meu.

Au trecut cam zece minute până am reușit să mă mișc din nou. Foarte încet am mers spre holul din față, apoi m-am așezat undeva în spate, în biserică. Stând jos am continuat să mă rog: „Doamne, ajută-mă să îmi termin îndatoririle și să mă întorc acasă.” Principala responsabilă s-a întors să vadă ce fac și m-a întrebat dacă aș vrea să continui să mă odihnesc sau aș dori să îmi continui îndatoririle. Am ales să mă întorc la datorie și m-am rugat ca Dumnezeu să continue să îmi liniștească durerea.

După ce a început serviciul de închinare principal, am mers în fața bisericii unde m-am așezat în locul rezervat pentru diaconii de sală. Când a sosit momentul să întâmpinăm vizitatorii, am simțit că durerea ascuțită din șold era acum la un nivel moderat. Din nou m-am rugat ca Dumnezeu să mă ajute să întâmpin vizitatorii cu zâmbet. Apoi a urmat povestirea copiilor, timp în care am strâns darurile copiilor pentru educație creștină. Încă simțeam o durere ascuțită, așa că m-am ținut puternic de bancă și am continuat să mă rog în timp ce copiii veneau în față. M-am rugat pentru putere să nu cad. Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea și mi-a dat putere să îmi duc la capăt îndatoririle și să mă întorc acasă în siguranță.

Doamne, Îți mulțumesc pentru atingerea Ta vindecătoare.

 

Pauline A. Griffith


Cursuri pentru sănătate spirituală SOLASCRIPTURA.RO

Urmărește devoționalul video, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.