Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.
Matei 18:35
Prietena mea, Amarilis, îmi spune că pe vremea când locuia încă în țara ei de origine, Cuba, a mers să o viziteze pe sora ei în Havana. Sora ei era foarte talentată în tapițerie și recent descoperise o canapea mare și veche. Mândră, i-a arătat-o lui Amarilis, declarând: „Doar așteaptă să vezi ce voi face cu această canapea. Va fi ca nouă!”
Așa a și găsit-o Amarilis când s-a întors în vizită după câteva luni, chiar a fost șocată să găsească ceea ce ei îi părea o canapea cu totul nouă. Chiar mirosea a nou! Mâinile pricepute ale surorii ei transformaseră acea canapea deteriorată, veche, într-o operă de artă. Totuși, în acele vremuri, în Cuba, un bun atât de frumos putea stârni atât admirația, cât și invidia din partea vecinilor, care puteau fi tentați să raporteze autorităților.
În timp ce admirau canapeaua reînnoită a bătut cineva la ușă. Când au deschis, iată că în ușă era un inspector de la guvern! În timp ce familia a rămas în tăcere, așteptând să vadă ce se va întâmpla, inspectorul a început să pășească mărunt prin sufragerie și, de fiecare dată când ajungea la canapea, spunea: „Vai, vai, ce canapea frumoasă! Pare atât de nouă…” Amarilis și sora ei se uitau una la cealaltă în trecere, așteptând porunca de a scoate canapeaua „nouă” și a o duce de acolo.
Chiar atunci, nepotul de șapte ani al lui Amarilis s-a apropiat de inspector și a spus: „Domnule, canapeaua pe care o vedeți este nouă, dar canapeaua cea veche încă este aici, dedesubt!” După aceea, inspectorul s-a scuzat cu sfială și a ieșit pe ușă.
Acest copil, în nevinovăția lui, a scos în evidență o problemă pe care mulți dintre noi, adulții, o avem când vine vorba de iertare: iertăm, dar lăsăm vechile resentimente să zacă „dedesubt”. O iertare tapițată, cu alte cuvinte. În pilda celor doi datornici din Matei 18, primul datornic a fost iertat de toată datoria – fără alte obligații. Așa iartă Dumnezeu. Textul din Mica 7:18 ne reamintește că atunci când Dumnezeu iartă, El ne șterge păcatul. El nu iartă pe jumătate și nu continuă să îmi reamintească greșeala. Nu! Tatăl nostru ceresc iartă din toată inima, inclusiv uită că la un moment dat acolo, dedesubt, a fost o canapea veche!
