Întâlnire providențială

Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. – Evrei 10:24

Aşteptam cu nerăbdare această zi. Eu şi fiica mea, care era foarte ocupată în calitate de consilier la o instituţie foarte mare de sănătate mintală, plănuisem o zi a fetelor: cumpărături la magazinele noastre preferate şi prânzul împreună. Ne-am făcut planurile în aşa fel încât să coincidă cu participarea soţului meu la o întâlnire pastorală la o biserică aproape de oraşul unde locuieşte fiica noastră.

Chiar când parcam în faţa primului magazin, a sunat telefonul fiicei mele. Auzind ce spunea ea, mi-am dat seama că vorbea cu cineva care trecea printr-o luptă emoţională. Când a terminat de vorbit la telefon, amândouă am ştiut că ea trebuia să acorde atenţie acelei situaţii. Cu mare reţinere, ne-am anulat planurile, şi ea m-a dus înapoi la biserică. Soţul meu, care era pe punctul de a pleca la prânz împreună cu alţi pastori, a fost surprins să mă vadă. După ce a auzit motivul, a sugerat să mă alătur grupului lor pentru a lua prânzul. El mi-a spus că şi Carolyn, o femeie-capelan la un azil, urma să participe.

Eu şi Carolyn am găsit multe subiecte de discuţie. Ea m-a întrebat ce îmi place să fac în timpul liber. I-am spus că, în urmă cu câţiva ani, îmi plăcea să tricotez şi recent hotărâsem să îmi reiau acest hobby. Dar i-am spus că încercam să găsesc şi un „scop” pentru care să croşetez. Carolyn mi-a spus că pacienţilor ei le-ar prinde bine nişte pături mici cu care să îşi acopere picioarele. Aşa a început proiectul meu misionar cu pături. De fiecare dată mă rog ca cel care primeşte păturica să fie binecuvântat. Carolyn mi-a spus că fiecare păturică a fost foarte apreciată şi că aveau culoarea şi modelul potrivit pentru fiecare persoană în parte.

Intenţionam să continui să tricotez, dar două operaţii la umăr şi sfatul terapeutului meu mi-au dat de înţeles că va trebui să mai aştept un an. Mi s-a sugerat să-mi fac rost de un suport rotund pentru tricotat. Problema a fost rezolvată, până când am fost operată la ambele mâini. Terapeutul mi-a spus atunci: „Aşteptaţi un an.” M-am rugat: Ce pot să fac? Fiica noastră a sunat şi mi-a spus că soacra ei, pasionată de mulţi ani de păturile matlasate din petice (quilting), se muta într-o casă mai mică şi căuta pe cineva căruia să îi dăruiască trei cutii uriaşe pline de bucăţi foarte frumoase de material, aranjate pe culori. Mi-am cumpărat cărţi cu modele simple de quilt şi acum îmi continui proiectul misionar cu pături, dar, în loc să tricotez, cos.

O zi pe care o doream petrecută cu fiica mea, care a început ca o mare dezamăgire, a avut ca rezultat o prietenie nouă şi un proiect nou, prin care mulţi alţii au fost binecuvântaţi. Dumnezeu ştie mai bine.

Laura Hartmann

Cursuri pentru sănătate spirituală SOLASCRIPTURA.RO

Urmărește devoționalul video, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.