[Joi] 8 Noiembrie
Cum este posibil să trăim o viață neprihănită? Iată cum ilustrează apostolul Pavel dobândirea acestei victorii. În Romani cap. 7, el vorbește despre o familie alcătuită din soț și soție. Soțul este „firea pământească”, „eul”, iar soția „mintea”. Ei locuiesc în aceeași casă, și anume corpul omenesc. Minții îi place Legea lui Dumnezeu (vers. 22), pentru că „Legea este negreșit sfântă, și porunca este sfântă, dreaptă și bună”, și ar dori să facă binele. Dar este împiedicată de firea pământească, mai puternică – „nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc”; „am voință să fac binele, dar nu am puterea să-l fac”. În casă domnește „legea celui mai puternic”, „legea bărbatului”. În cele din urmă, soția exclamă cu durere, la fel ca apostolul: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” Răspunsul vine numaidecât: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru!” Domnul Hristos îi propune minții să intre în legământ cu El. Lucrul acesta este posibil doar dacă încetează legământul de căsătorie cu firea pământească. În urma mărturisirii păcatelor de către minte (soție), eul (firea pământească) este condamnat la moarte, căsătoria se desface și credinciosul se „logodește” cu Isus Hristos (2 Cor. 11:2 ”Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată”).
Spre deosebire de îndreptățirea atribuită, cât timp durează lupta pentru obținerea neprihănirii împărtășite? (Filipeni 3:12-14 ”Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit, dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând de ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus”).
Când a spus Pavel că a încheiat cu succes această luptă? (2 Timotei 4:6-8 ”Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui”).
