[Luni] 5 Noiembrie

 

 

Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește noțiunea „neprihănire” prin cuvintele: curățenie sufletească, nevinovăție, inocență, puritate, candoare, castitate.

 

„În contextul Bibliei, neprihănire înseamnă starea de nevinovăție înaintea lui Dumnezeu, care poate fi realizată doar prin credința din inimă în Domnul Isus Hristos și prin pocăință.” – Mark Finley, evanghelist

 

„Revenirea foamei este semn de însănătoșire.” – John Ortberg, scriitor creștin

 

„Noi nu avem nimic în noi înșine cu care să ne mândrim. Nu avem niciun motiv pentru înălțare de sine. Singura noastră speranță este neprihănirea Domnului Hristos, care ne este atribuită, și acea lucrare prin care Duhul Sfânt lucrează în și prin noi.” – Ellen White, autoare inspirată

 

„Noi nu avem o neprihănire proprie, prin intermediul căreia să răspundem cerințelor Legii lui Dumnezeu. Dar Domnul Hristos a găsit o cale de scăpare pentru noi. El a trăit pe pământ în mijlocul încercărilor și al ispitelor cu care suntem nevoiți să ne confruntăm noi. El a trăit o viață fără păcat. A murit pentru noi, iar acum se oferă să preia păcatele noastre și să ne dea în schimb neprihănirea Lui. Dacă te predai lui Isus și Îl primești ca Mântuitor personal, atunci, oricât de păcătoasă ar fi putut fi viața ta în trecut, datorită lui Hristos, ești considerat neprihănit.” – Ellen White, autoare inspirată

 

„Neprihănire înseamnă nevinovăție, dar în contextul Sfintelor Scripturi se referă cel mai des la o stare spirituală a omului care îl face plăcut înaintea ochilor lui Dumnezeu. Există o neprihănire adevărată, care are la bază relația cu Dumnezeu și sunt alte feluri de neprihănire, inventate de oameni pentru a-și scoate în evidență religiozitatea personală.” – Albert Bartman, scriitor creștin