[Sâmbătă] 20 Octombrie
Pentru că dintotdeauna trăim pe Pământ, avem tendința să considerăm că Pământul este exact așa cum se cuvine să fie. Destul de rar ne luăm vreme să ne gândim cât de minunat a fost conceput și cât este de potrivit pentru toate nevoile noastre. Zonele de uscat, continentele și insulele au munți frumoși, văi roditoare, câmpii întinse, râuri care curg domol sau lacuri liniștite. În jurul acestor zone de uscat se întind mările și oceanele.
Când au devenit preocupați de lucrul acesta și au început să poată să măsoare și să calculeze, oamenii de specialitate au descoperit că uscatul reprezintă doar a treia parte din suprafața planetei. Numai că lucrul acesta era deja scris în Carte, de Cel care le măsurase și le cântărise – Isaia 40:12 („Cine a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu cumpăna?”).
Câtă frumusețe este în textul biblic, dar câtă frumusețe și măreție găsim în lucrarea descrisă de el! Ce minunat că ne putem încrede pe deplin în Cel care a cumpănit în planurile Sale greutatea munților, întinderea uscatului, adâncimea, suprafața și volumul apelor, așa ca să răspundă cât mai bine nevoilor noastre!
Într-un studiu anterior vorbeam despre minunile lucrării lui Dumnezeu de creație, arătând că fiecare lucru a fost creat pentru a-i asigura omului toată fericirea posibilă. Numai că Adam și Eva au făcut o alegere greșită și, în felul acesta, s-au despărțit de Dumnezeu și au fost izgoniți din grădina Eden. În loc să trăiască veșnic, au ajuns supuși legii morții; ei și tot ce fusese creat atât de minunat, de desăvârșit, totul a început să se deterioreze. Pomii și-au pierdut veșmântul de frunze, florile înfloresc doar ca să se veștejească și să moară, iarba nu-și mai poate păstra verdele mătăsos. Păcatul a intrat în lume și, de atunci, lumea aceasta nu mai putea fi ca la început, atâta timp cât exista păcat.
Desigur că Adam și Eva au plâns adesea, gândindu-se cum ar fi fost dacă nu s-ar fi lăsat ispitiți de Satana. Dar ei aleseseră să asculte de cel rău, în loc să asculte de Dumnezeu, și acum erau „proprietatea” lui Satana. Lumea aceasta, care le fusese dăruită la început oamenilor, a ajuns sub controlul lui Satana. Adam și Eva au fost dintr-odată împovărați cu un sentiment de mare vinovăție, văzând ce făcuseră. Şi, foarte repede, și-au dat seama că nefericirea și vinovăția merg mână în mână.
