Caz în studiu

Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. (Matei 16:18)

Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună-cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, 20 fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. 21 În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. 22 Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul. (Efeseni 2:19-22)

După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini 10 şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” 11 Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie şi s-au închinat lui Dumnezeu 12 şi au zis: „Amin. Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria în vecii vecilor! Amin.” 13 Şi unul din bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?” 14 „Doamne”, i-am răspuns eu, „Tu ştii”. Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului. 15 Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie îşi va întinde peste ei cortul Lui. 16 Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă. 17 Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.” (Apocalipsa 7:9-17)

Fișă de studiu

  • Subliniază cuvintele care crezi că surprind ideile principale.
  • Încercuieşte cuvintele care îţi creează o senzaţie de speranţă.
  • Marchează cu o steluţă cuvintele care se referă la Isus Hristos.
  • Care este ideea principală din următoarele texte (din rubrica Caz în studiu):

Matei 16:18
Apocalipsa 7:9-17
Efeseni 2:19-22

  • Care este tema comună celor trei texte?
  • Care este mesajul transmis de acest pasaj biblic şi care are o legă- tură strânsă cu viaţa ta actuală?
  • În ce mod ideea că suntem „zidiţi împreună pentru a de- veni o locuinţă în care trăieşte Dumnezeu prin Duhul Său” îţi schimbă viziunea asupra bisericii?
  • Cum poţi fi o lumină în această lume întunecată?

Ştiai că?

Biserica nu este o clădire. Nu este un serviciu divin. Biserica nu este o fundaţie şi apoi nişte cărămizi peste. Biserica este o forţă chemată să strălucească în întuneric. Biserica suntem noi. Când slujim, iubim, oferim, încurajăm, ajutăm şi luminăm – atunci suntem biserica. Aceasta înseamnă că suntem singurii evanghelişti pe care Isus Îi are pentru biserica Sa. În primele secole, oamenii au înţeles care este viziunea lui Hristos în ceea ce priveşte biserica Sa. Cei din jur erau uimiţi de bunăvoinţa exemplară manifestată de creştini faţă de oamenii din jur – faţă de bolnavi, săraci, marginalizaţi. Dar această categorie de credincioşi nu avea un nume. Erau numiţi simplu „ecclesia” – care nu înseamnă „clădire” sau „slujbă de închinare” sau „turle”. Înseamnă „adunare”, pentru că aceasta este biserica – o adunare de oameni obişnuiţi, hotărâţi să facă să strălucească lumina lui Isus peste tot pe unde merg.

 

Cu alți ochi

„Află cât de mult a dat Dumnezeu pentru tine şi ia de acolo ce ai nevo- ie; de ceea ce a rămas au nevoie alţii.” – Sfântul Augustin, conducător al bisericii, secolul IV–V

„Când m-am lăudat că stau singur, mă aflam în situaţia ridicolă de a avea în spate toată creştinătatea.” – G. K. Chesterton, autor englez, înce- putul secolului XX

 


Părerea mea