[Luni, 17 sept.] Înaintea lui Festus
Felix l-a ţinut pe Pavel întemniţat doi ani doar fiindcă dorea să obţină favoarea iudeilor. Apoi, între anii 60 şi 62 d.Hr., guvernator al Iudeei a fost Porcius Festus.
2. Cum ajung să-şi manifeste ura faţă de adevăr oamenii care nu vor să-l creadă? Faptele 25:1-5
1Festus, când a venit în ţinutul său, după trei zile s-a suit de la Cezareea în Ierusalim. 2 Preoţii cei mai de seamă şi fruntaşii iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruinţă 3 şi i-au cerut, ca un hatâr pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau o cursă, ca să-l omoare pe drum. 4 Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea şi că el însuşi are să plece în curând acolo. 5 „Deci”, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine şi, dacă este ceva vinovat în omul acesta, să-l pârască”.
Conducătorii iudei n-au încercat să repete acuzaţiile pe care i le aduceau lui Pavel şi înaintea lui Festus, probabil din cauza eşecului anterior. Dar, în vizita sa la Ierusalim, prima se pare, i-au cerut, ca o favoare, o schimbare de jurisdicţie, trimiterea lui Pavel înapoi la Ierusalim pentru a fi judecat de Sinedriu după legea iudaică. Cererea aceasta nu era decât un paravan pentru adevărata lor intenţie: uciderea lui Pavel. Festus a acceptat redeschiderea cazului, însă a stabilit ca audierea să aibă loc la Cezareea, nu la Ierusalim, ceea ce însemna că Pavel avea să fie judecat după legea romană.
De îndată ce s-a întors la Cezareea, a convocat tribunalul, iar adversarii apostolului şi-au prezentat acuzaţiile împotriva lui. Luca nu le mai consemnează de data aceasta, dar, din răspunsul lui Pavel (Faptele 25:7,8), ne dăm seama că erau similare celor anterioare, doar că au pus probabil un mai mare accent pe rolul de agitator politic şi pe ideea că Pavel constituia o ameninţare pentru imperiu.
3. Ce reacţie a avut Pavel când a înţeles că Festus ar putea să se folosească de el în scopuri politice? Faptele 25:9-12
9 Festus, care voia să capete bunăvoinţa iudeilor, drept răspuns a zis lui Pavel: „Vrei să te sui la Ierusalim şi să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?” 10 Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al cezarului, acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine. 11 Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte, dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pârăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer să fiu judecat de cezar.” 12 Atunci, Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De cezar ai cerut să fii judecat, înaintea cezarului te vei duce”.
Până la urmă, Festus nu s-a dovedit a fi foarte diferit de Felix în privința strategiilor politice (Faptele 24:27). Ca să nu piardă sprijinul iudeilor încă de la începutul guvernării prin hotărârea că Pavel era nevinovat, s-a gândit să le facă favoarea pe care i-o ceruseră la început: judecarea apostolului de către Sinedriu, la Ierusalim.
Lucrul acesta nu l-a mulţumit însă pe Pavel, care era conştient că nu se putea aştepta la o judecată dreaptă dacă era dat pe mâna duşmanilor lui. Invocând drepturile sale ca roman, a subliniat că avea dreptul de a fi judecat de un tribunal roman şi, nevăzând o altă cale de ieşire din acea situaţie precară, a decis să apeleze la instanţa supremă de justiţie romană: cezarul însuşi.
