Alte rubrici din studiu

Flash

„Printre cei care şi-au predat inima lui Dumnezeu ca urmare a ac- tivităţii lui Pavel în Roma se afla şi Onisim, un sclav păgân care greşise faţă de stăpânul lui, Filimon, un creştin din Colose, şi fugise la Roma. În bunătatea inimii lui, Pavel a căutat să alunge sărăcia şi nefericirea din viaţa sărmanului fugar, pentru ca apoi să îndrăznească să răspândească lumina adevărului în mintea lui întunecată. Onisim a luat aminte la cuvintele de viaţă, şi-a măr- turisit păcatele şi a fost convertit la credinţa lui Hristos.” (Faptele apostolilor, p. 456)

Știai că?

Conform NODEX-ului, com- pasiunea este „sentimentul de înţelegere şi de compătimire faţă de suferinţele şi nenorocirile cuiva; milă; compătimire; milostenie.” Noul Testament a fost scris în limba greacă. În Coloseni 3:12, cuvintele folosite pentru a reda ideea de compasiune sunt splangchna oiktirmou. Splangchna înseamnă „măruntaie, viscere, organe interne”, iar oiktirmou înseamnă „compasiune”, „milă” şi „compătimire”. Când le-a scris colosenilor, Pavel li se adresa şi corintenilor. În 2 Corinteni 1:3,
el foloseşte acelaşi cuvânt pentru a se referi la „Tatăl îndurărilor”. Putem trage, astfel, concluzia că Pavel vrea să spună că suntem umpluţi cu sentimente de compasiune atunci când vedem că cineva suferă şi simţim impulsul de a face ceva pentru a îmbunătăţi situaţia, de a da o mână de ajutor. Compasiunea nu este doar o atitudine de faţadă, ci trebuie să fie o reacţie viscerală – venind din profunzimile fiinţei noastre.

 

Repere

„În schimb, fiţi buni unii cu alţii, plini de compasiune, iertându-vă unii pe alţii, aşa cum v-a iertat şi Dumnezeu, în Hristos.” (Efeseni 4:32)

„Purtaţi-vă poverile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos!” (Galateni 6:2)

„Aşadar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iu- biţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu răbdare!” (Coloseni 3:12)

„Bucuraţi-vă cu cei care se bucură, plângeţi cu cei care plâng!” (Romani 12:15)

„Aşadar, dacă este vreo încurajare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo părtăşie cu Duhul, dacă este vreo afecţiune şi vreo îndurare, faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un duh şi un gând! Nu faceţi nimic din
ambiţie egoistă, nici din îngâmfare, ci, în smerenie, consideraţi-i pe alţii mai presus decât voi înşivă. Fiecare dintre voi ar trebui să fie preocupat nu doar de interesele lui, ci şi de ale altora.” (Filipeni 2:1-4)

 

Cu alți ochi

„Când suntem cu adevărat consolaţi şi mângâiaţi? Atunci când cineva ne învaţă cum să gândim sau cum să acţionăm? Atunci când primim sfat cu privire la locuri în care să mergem şi ce să facem sau atunci când auzim cuvinte de speranţă şi siguranţă? Uneori, poate că da. Dar ceea ce contează cu adevărat este ca, în momente de durere şi suferinţă, cineva să fie alături de noi. Mai importantă decât orice faptă sau sfat este simpla prezenţă a cuiva căruia îi pasă.” – Henri Nouwen, Compassion: A Reflection on the Christian Life (Doubleday, 1983)