În oglinda Cincizecimii

Ioel 2,18; Fapte 2,1-17.22-39.

Peste ucenici în rugă, Tatăl toarnă Duhul Sfânt,
Mărturia înălțării ei să ducă pe Pământ,
Ca o cincizecime sfântă în al jertfei Lui prinos,
Limbi de Foc să coacă rodul învierii lui Hristos.

Se așteaptă ruga noastră ca același Duh bogat
Să ne umple de credința dată pentru trâmbițat,
Fiecăruia în parte să-i vorbim pe graiul său
Despre drumul mântuirii ctitorit de Dumnezeu.

Cincizecimea necesară ucenicilor atunci,
Ne dă astăzi, prin credință, rădăcinile-i adânci
Botezate în iubirea jertfei și-nvierii Lui,
Înălțată să revină la cuvântul Tatălui.

E aproape cincizecimea din sfârșitul vremilor,
Limbi de Foc să trâmbițeze ultim ceas ispășitor;
Camera de sus ne-așteaptă în al pocăinței har
Să pornim strigarea sfântă: „Vine Domnul! Vine iar!”

Cornel Mafteiu
București, 08.07.2018


Părerea mea