[Sâmbătă] 21 Iulie

 

Gelozia

 

Pentru miercuri, să aduceţi un castronel, o ceaşcă de sare, două ceşti de făină şi o lingură cu care să amestecaţi compoziţia, spusese profesoara, iar Jeni îşi notase conştiincioasă în caiet.

 

La ora de ştiinţe naturale, miercuri, copiii au adăugat la făina şi sarea pe care le aduseseră de acasă şi câte o ceaşcă de apă, au amestecat bine şi au obţinut o cocă destul de lesne de modelat. Învăţaseră despre corpul omenesc şi li se cerea să modeleze din cocă „un om”.

 

Jeni s-a apucat de lucru cu multă conştiinciozitate, încercând să-şi amintească şi numele muşchilor, pe măsură ce modela mâinile şi picioarele. A folosit un bold ascuţit, pentru a-i „desena” pe cap firele de păr, apoi ochii şi urechile. Era atât de preocupată de această lucrare, încât, în noaptea de dinaintea zilei în care trebuia să o prezinte, a visat că încă lucra. Şi aici au început supărările.

 

În vis se făcea că era la şcoală şi, în timp ce încerca să-i modeleze degetele de la mâini şi unghiile, omuleţul a început să se mişte, contractând muşchii pe care ea îi făcuse cu atâta migală, şi chiar să se uite încoace şi încolo prin clasă. Apoi, bineînţeles tot în vis, omuleţul… ţuşti! a sărit de pe banca ei, pe banca lui Beni. Şi, întorcându-şi căpşorul drăgălaş spre ea, i-a spus:

 

– Nu vreau să fiu al tău! Vreau să fiu al lui Beni.

 

– Dar eu te-am făcut! Mi-am pierdut atâta timp să te modelez, eu te-am făcut şi îmi place de tine. Lui Beni nici nu-i pasă de tine!

 

Fata se trezi, păstrând încă amărăciunea pe care o simţise în vis. Şi, cum era prea necăjită ca să mai poată adormi, gândul a început să-i hoinărească de la una la alta. Văzând cât se necăjise pentru că omuleţul din cocă se răzvrătise împotriva ei, gândul i-a fugit la ceva ce se discutase la Şcoala de Sabat, despre „gelozia” lui Dumnezeu, care doreşte ca poporul Său să asculte de El şi să-I fie credincios.

 

„S-ar putea să-L fi făcut şi eu vreodată pe Dumnezeu să simtă că nu aş mai vrea să fiu a Lui? Mă întreb dacă şi El S-a simţit aşa de rău, cum m-am simţit eu în vis.”

 

Este un subiect la care merită să te gândeşti şi tu mai mult. Tu eşti creaţia lui Dumnezeu. Eşti una dintre preocupările Sale zilnice. Te iubeşte şi a plătit cu sânge pentru ca tu să ai viaţă veşnică. Ai fi dispus, pentru plăceri trecătoare, să renunţi la iubirea Lui?