[Duminică] 10 Iunie

 

Iată părerea mea

 

Zi de zi, oamenii veneau la cort, îşi mărturiseau păcatele şi aduceau jertfe. Ca reprezentanţi ai lui Dumnezeu, preoţii transferau, în simbol, aceste păcate asupra sanctuarului. Iată de ce era nevoie ca sanctuarul să fie curăţit.

 

Lucrul acesta se făcea o dată pe an, în Ziua Ispăşirii, când tot poporul era prezent. Erau aleşi doi ţapi – unul ca să-L reprezinte pe Isus şi altul care îl simboliza pe Satana. Primul era sacrificat, jertfirea lui fiind un simbol al morţii lui Isus pe cruce. Marele preot lua din sângele lui şi stropea spre capacul ispăşirii şi înaintea lui, apoi punea din sângele acesta pe coarnele altarului tămâierii şi stropea pe el de şapte ori şi, de asemenea, pe altarul jertfelor, din curte. În felul acesta, sanctuarul era curăţit, în mod simbolic, de păcatele care le fuseseră iertate oamenilor, dar care fuseseră puse asupra lui.

În timp ce marele preot făcea slujba aceasta în Sfânta Sfintelor, tot poporul stătea afară şi, în tăcere deplină, fiecare om se cerceta, căutând să se asigure că toate păcatele fuseseră mărturisite şi iertate.

 

De ce era Ziua Ispăşirii un moment atât de solemn?