Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!
Psalmii 51:1
În general, înțelegerea noastră despre iertare este că aceasta este un proces prin care avem o schimbare de atitudine față de cineva care ne-a rănit. Facem un efort conștient pentru a ne domoli sentimentele de revoltă și de amărăciune față de acea persoană. În domeniul juridic, cuvântul „iertare” este sinonim cu cuvinte precum grațiere, absolvire de vină, exonerare și milă. Cu toate acestea, infractorul trebuie să își recunoască fapta greșită și, adesea, i se cere să plătească o amendă și/sau să accepte restricții asupra libertăților sale, înainte de a i se acorda iertarea de către sistemul de justiție civilă sau penală.
Nu la fel se întâmplă cu Hristos, Avocatul și Mântuitorul nostru. El a stat „la spărtură” (acolo unde a fost călcată Legea) pentru noi, păcătoșii. El a plătit prețul păcatului pe Calvar pentru ca noi să putem sta înaintea lui Dumnezeu Tatăl ca iertați și neprihăniți. Când vine vorba despre iertarea semenilor noștri, ne lipsește capacitatea și chiar dorința de a ierta și de a uita, spre deosebire de tatăl din parabola fiului risipitor (vezi Luca 15:11-32). Când și-a văzut fiul venind, la o oarecare distanță, singura lui ezitare a fost să se asigure că acesta era, cu adevărat, fiul său pierdut. Băiatul era, cel mai probabil, neîngrijit, slab și îmbrăcat în haine de cerșetor – de nerecunoscut pentru majoritatea, dar nu și pentru tatăl său iubitor, care a iertat imediat comportamentul nechibzuit și desfrânat al tânărului. El a poruncit ca fiul său să fie repus pe deplin în poziția lui de drept în familie, l-a îmbrăcat în cele mai bune haine, i-a dat inelul cu însemnele familiei și a organizat o petrecere de „bun-venit acasă”.
Deși aceasta este uneori o lecție dificil de procesat pentru frați și pentru cei din jur, este totuși una pe care Hristos intenționează ca fiecare dintre noi să o învețe. Spre deosebire de sistemele de justiție pământești, mila nemărginită și harul abundent al lui Dumnezeu față de noi nu cunoaște limite. El șterge „cazierul” nostru și ne oferă un nou început. Nu este de mirare că regele David a putut scrie despre bucuria iertării (vezi Psalmul 32). David este un exemplu de persoană care a păcătuit foarte mult, s-a pocăit sincer și a trăit pentru a se bucura de binecuvântările extraordinare ale iertării lui Dumnezeu.
Prietena mea, actul iertării este o binecuvântare mai mare pentru cel care iartă decât pentru cel care este iertat, chiar și atunci când nu există o împăcare. Ai nevoie să ierți pe cineva, la fel de sincer și complet cum te-a iertat Dumnezeu pe tine? El te va ajuta. Roagă-L astăzi!
