Isus a strigat cu glas tare… „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
Matei 27:46
Tabloul mi-a atras atenția de îndată ce am luat loc în biserica mare din campusul universitar. Văzusem tabloul de multe ori, dar nu-i acordasem niciodată o atenție deosebită, până în acel moment, când am observat ceva ce nu mai văzusem până atunci. Tabloul Îl înfățișa pe Isus atârnând pe cruce, iar detaliul care îmi scăpase era o singură lacrimă care își croia drum pe fața chinuită a Răscumpărătorului nostru.
Mintea mea și-a imaginat imediat dealul Golgota – Locul Căpățânii – măturat de vânt și împovărat cu trei cruci grele. Vorbim adesea despre sângele vărsat de Mântuitorul nostru, despre coroana crudă de spini de pe fruntea Sa și despre cuiele nemiloase înfipte în carnea Sa. Dar vederea acelei singure lacrimi care cădea pe obrazul Său însângerat m-a speriat.
Nu acordasem niciodată prea mult timp gândului unui Mântuitor care plânge, angoasei mintale și emoționale care se ascundea în spatele acelei lacrimi. În timp ce Isus a îndurat bătăile, batjocura și cumplita răstignire, trebuie să Se fi simțit complet singur în suferința Sa. Este imposibil pentru noi să ne imaginăm vreodată agonia pe care a îndurat-o Hristos în timp ce acele piroane de fier Îi erau înfipte în mâini, iar crucea era ridicată și înfiptă în pământ. Cu trupul adânc sfâșiat și sângerând, Mielul fără pată al lui Dumnezeu a fost înălțat pentru toată lumea. Ce agonie de neimaginat a îndurat El în fața mâniei lui Satana și a aparentei despărțiri de iubitul Său Tată! Buzele Lui tremurânde tremurau în timp ce rostea cu ultimele puteri: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46).
Înconjurat de forțele răului în acel ceas teribil, Isus nu a putut discerne fața Tatălui Său și a fost tentat să creadă că fusese abandonat. Și a îndurat totul datorită iubirii Sale pentru noi și încrederii Sale în dragostea Tatălui Său.
O scriitoare inspirată a scris: „Când bărbații și femeile vor putea înțelege mai bine amploarea marelui sacrificiu care a fost făcut de Maiestatea cerului murind în locul omului, atunci planul de mântuire va fi mărit, iar reflecțiile asupra Calvarului vor trezi emoții tandre, sacre și vii în inima creștinului. Laudele la adresa lui Dumnezeu și a Mielului vor fi în inimile și pe buzele lor.”* Adevărat! Ce dragoste este aceasta!
*Ellen G. White, Lift Him Up, p. 43.
