SECRETUL PUTERII SPIRITUALE

Cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc.
Isaia 40:31

Ascultă ediția audio aici.

Multă rugăciune este necesară pentru a ne rodi eforturile. Rugăciunea aduce putere. Prin rugăciune „au cucerit ei împărății, au făcut dreptate, au căpătat făgăduințe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, (…) au pus pe fugă oștile vrăjmașe” (Evrei 11:33,34).

Isus a trăit în dependență de Dumnezeu și în comuniune cu El. În locul secret al Celui Preaînalt, la umbra Celui Atotputernic, oamenii se refac din când în când; rezistă pentru o vreme și rezultatul apare în fapte nobile; apoi credința le scade, comuniunea este întreruptă și lucrarea lor se năruie. Dar viața lui Isus a fost o viață de încredere constantă, susținută de o comuniune continuă, iar lucrarea Lui pentru cer și pământ a fost fără greșeală și fără șovăire. 

Lucrătorii creștini nu pot niciodată atinge cel mai înalt succes până când nu află secretul puterii. Ei trebuie să-și acorde timp să gândească, să se roage, să aștepte înaintea Domnului refacerea puterilor fizice, mintale și spirituale. Ei au nevoie de susținerea Duhului Său. Primindu-L, vor fi animați de o viață proaspătă. Corpul epuizat și creierul obosit le vor fi împrospătate, inima împovărată își va găsi odihnă. 

Rugăciunea este respirația sufletului. Este secretul puterii spirituale. Niciun alt mijloc al harului nu poate fi înlocuit fără ca sănătatea sufletului să nu aibă de suferit. Rugăciunea aduce inima în contact nemijlocit cu Izvorul vieții și întărește tendoanele și mușchii experienței religioase.

Rugăciunea în familie și rugăciunea publică își au locul lor, dar comuniunea secretă cu Dumnezeu este cea care susține viața sufletului. Pe munte, cu Dumnezeu, Moise a privit modelul acelei construcții minunate care avea să devină locul permanent al slavei Sale. Pe munte cu Dumnezeu – locul secret al comuniunii – acolo să contemplăm idealul glorios pentru umanitate! Astfel vom fi făcuți capabili să ne modelăm construcția caracterului, ca să se poată împlini cu noi promisiunea: „Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu” (2 Corinteni 6:16).