Să trăiești în pace, și pacea să fie cu casa ta și cu tot ce este al tău.
1 Samuel 25:6
Ascultă ediția audio aici.
„Pacea statornică, adevărata odihnă a spiritului, nu are decât un singur Izvor. Despre acest lucru vorbea Hristos când a spus: «Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă» (Matei 11:28). «Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea» (Ioan 14:27). Această pace nu este ceva pe care El îl dă separat de Sine Însuși. Ea se află în Hristos, iar noi o putem primi numai primindu-L pe El” (Divina vindecare, p. 209).
„Nu trebuie să îngăduim ca viitorul, cu toate problemele lui grele și perspectivele lui nedorite, să ne tulbure inimile, să ne facă genunchii să tremure și mâinile să atârne neputincioase în semn de descurajare. Cel Atotputernic ne spune: «Să se încreadă în puterea Mea», «dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine» (Isaia 27:5). Aceia care își încredințează viața lui Dumnezeu, pentru a fi călăuziți de El și pentru a-I sluji Lui, nu se vor afla niciodată în situații dificile, pentru care Domnul să nu fi pregătit deja ajutorul. Oricare ar fi situația în care ne-am afla, dacă suntem împlinitori ai Cuvântului lui Dumnezeu, noi avem un Îndrumător care ne călăuzește pașii. Oricare ar fi dificultățile cu care ne-am confrunta, noi avem un Sfătuitor sigur; oricare ar fi necazul, pierderea sau singurătatea pe care le-am putea îndura, avem un Prieten care simte împreună cu noi” (Minte, caracter, personalitate, p. 373).
„Fericirea izvorâtă din motivații pământești este schimbătoare și diferă în funcție de circumstanțele care o generează, dar pacea lui Hristos este constantă și durabilă. Ea nu depinde de circumstanțele vieții, de cantitatea bunurilor pământești sau de numărul prietenilor. Domnul Hristos este izvorul de apă vie, iar fericirea pe care o dăruiește El nu ne va dezamăgi niciodată” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 19).
„În inima lui Hristos, în care domnea o desăvârșită armonie cu Dumnezeu, era pace desăvârșită. […] Dar mulți dintre cei care se numesc urmași ai Lui au inima plină de grijă și neliniște, deoarece se tem să se încreadă cu totul în Dumnezeu. […] Fără o predare totală, ei nu pot găsi pace” (Viața lui Iisus, p. 282).
