Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi cum a fost cu părinții noștri; să nu ne părăsească și să nu ne lase.
1 Împărați 8:57
Cu mulți ani în urmă, i-am promis mamei mele că voi fi mereu alături de ea atunci când va îmbătrâni. O voi ține mereu lângă mine și nu o voi interna niciodată într-un azil de bătrâni. Nu știu de ce nu m-am gândit niciodată că mama ar putea ajunge, într-un final, la un stadiu în care nu aș mai putea să-mi țin promisiunea.
Nici în visele mele cele mai rele nu m-am gândit că va avea o boală cu care nu aș putea să o ajut. Am aflat că există cel puțin una care ne-ar despărți. Se numește demență, iar halucinațiile care o însoțesc sunt oribile.
Mama și cu mine eram cele mai bune prietene. Apoi am început să observ o schimbare în personalitatea ei. Începea prin a se supăra pe mine pentru ceea ce părea a fi un fleac. Apoi a început să creadă că am făcut ceva ce nu făcusem. Am dus-o la un neurolog, care mi-a spus că este normal ca persoanele în vârstă să uite. Mi-a dat o rețetă pentru a-i ajuta memoria, dar nu mi-a spus, nici măcar o dată, că suferă de demență. Mai târziu, am dus-o înapoi și i-au făcut alte teste și mi-au spus că totul părea normal pentru o femeie de 85 de ani.
Apoi, într-o zi, te trezești și te întrebi cine este persoana pe care o cunoșteai atât de bine? Nimic nu mai avea sens. Când câinele nostru Angel a murit, a fost ca și cum un întrerupător de lumină s-a stricat. Mama a devenit nervoasă și plângea tot timpul. Angel devenise viața ei după moartea soțului ei. Halucinațiile au devenit mai frecvente. A fost sfâșietor. Mă acuza că fac cele mai oribile lucruri și nimic din ce spuneam nu o liniștea. Mama pe care o cunoșteam și o iubeam nu mai voia acum să aibă nimic de-a face cu mine. Cum poți face față acestei situații?
Într-o zi a căzut și a trebuit să meargă la spital cu ambulanța. M-am gândit că ar fi bine să i se facă ungerea. A fost o slujbă frumoasă și m-am simțit împăcată, dar mama a continuat să aibă acele halucinații îngrozitoare și a spus că sunt cea mai rea persoană din viața ei. A fost dificil să accept că nu mai puteam să am grijă de ea și că va trebui să îmi încalc promisiunea. Rugăciunea mea cea mai sinceră este ca ea să simtă brațele iubitoare ale lui Dumnezeu în jurul ei și să se simtă în siguranță.
Prieteni, Dumnezeul nostru este credincios. Nu vă descurajați! Putem lăsa în siguranță toate lucrurile în mâinile Lui.
