Am ajuns la cunoștința că tot ce face Dumnezeu dăinuie în veci, și la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat și nimic de scăzut, și că Dumnezeu face așa pentru ca lumea să se teamă de El.
Eclesiastul 3:14
Ascultă ediția audio aici.
Din prima zi a pandemiei și până la ultima, nu m-am temut nicio clipă pentru viața mea. M-am temut pentru viața familiei mele, a prietenilor, a bolnavilor, a colegilor. De parcă am fi fost obiectul unei protecții miraculoase pentru un scop superior nouă, am crezut, atât eu, cât și colegii mei, că ne aliniem Divinității în această luptă. Liderul echipei de medici din care am făcut parte ne-a spus calm, senin, zâmbind, dar solemn, că cel mai mare vis al unui infecționist este să trăiască o pandemie și că trebuie să fim curajoși! Și am înțeles odată cu trecerea săptămânilor, a lunilor și a anilor pandemici pentru ce am fost chemați la curaj. Dezlănțuirea nemiloasă a morții s-a sfârșit odată cu încheierea valului Delta. Ce a urmat în era Omicron sau ce va mai fi este posibil să nu atingă niciodată cruzimea sau frumusețea victoriei sfârșitului de an 2021. Să alegi să nu uiți chipurile celor flămânzi de viață sau ale celor care predau armele a însemnat un înalt act de bravură. În fața înfrângerii sau a succesului, tăcerea plină de cuvinte dintre mine și bolnav a luat forma cuvintelor lui Solomon: am ajuns la cunoștința ca niciunuia dintre noi nu ne aparține viața sau moartea, starea de bine sau suferința. Am ajuns la cunoștința că Dumnezeu începe sau sfârșește lucrurile după marea Lui înțelepciune și iubire. Acolo unde El Se oprește, omul nu poate să mai creeze, iar acolo unde El merge mai departe, nimic nu este imposibil de biruit. Am înțeles că actul medical în toată micimea sau complexitatea lui nu este superior rugăciunii, iar simpla rugăciune, în cel mai sublim înțeles al ei, te conduce la descoperirea și acceptarea planului divin.
Cuvintele lui Solomon rămân încă pentru mulți dintre noi un mare deziderat, rămân înțelegerea supremă a celor mai adânci taine, răspunsul absolut la neterminatele noastre întrebări, acceptarea cuminte a celor mai neînțelese situații.
