Ferice de omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porțile mele și păzește pragul ușii mele! Căci cel ce mă găsește găsește viața și capătă bunăvoința Domnului.
Proverbele 8:34,35
Când eram mică, îmi plăcea să merg la bunicul meu. Acolo mi-am petrecut primii ani din viață și nu mă pot gândi la o perioadă după aceea în care să nu-mi fi fost dor să merg să-l văd!
Drumul până acolo părea o veșnicie, dar când intram de pe strada principală pe alee, aproape înainte ca mașina să se oprească, săream din mașină și fugeam în brațele lui care mă așteptau și, dintr-odată, totul era în regulă în lumea mea!
Timpul trecea mult prea repede și, la sfârșitul fiecărei vizite, avea loc aceeași conversație. Bunicul întreba: „Poate Tawny să rămână peste noapte?” Mama spunea: „Ar fi fost frumos, dar nu are pijamale sau periuță de dinți”. Apoi eu spuneam: „Stai puțin!”, în timp ce făceam o cursă nebună spre mașină. Într-o clipită mă întorceam cu o pungă de hârtie maro. Ce credeți că era în acea pungă? Exact! O cămașă de noapte, o periuță de dinți și haine de schimb. Credeți că am rămas peste noapte la bunicul? Bineînțeles că da! Dar de ce? Pentru că mă pregătisem și eram gata! Nu cred că am ratat niciodată vreo ocazie de a petrece timp cu bunicul meu.
Știm că Isus Se va întoarce și multe dintre noi așteptăm acea dimineață măreață de trezire când Îl vom vedea față în față. Dar știați că modul în care așteptăm întoarcerea Lui face diferența? Cerul este, până la urmă, un loc pregătit pentru un popor pregătit. Ellen G. White scrie: „Noi așteptăm și privim scena măreață și teribilă care va încheia istoria acestui pământ. Dar noi nu trebuie să așteptăm pur și simplu; trebuie să lucrăm cu vigilență cu referire la acest eveniment solemn. Biserica vie a lui Dumnezeu va aștepta, va veghea și va lucra. Nimeni nu trebuie să stea într-o poziție neutră. Toți trebuie să-L reprezinte pe Hristos în eforturi active și serioase pentru a salva sufletele care pier” (Ellen G. White, Scrisori și manuscrise, vol. 7, Scrisoarea 19b, 1892).
Imaginați-vă cum ne vom simți când vom ajunge la casa noastră cerească, când vom alerga în brațele lui Isus, care ne așteaptă, când vom păși în veșnicie alături de Cel care ne iubește cel mai mult. În acel moment vom ști că totul va fi bine.
