Și toți, în legăturile voastre, să fiți împodobiți cu smerenie. Căci Dumnezeu… celor smeriți le dă har.
1 Petru 5:5
În ultimul an și jumătate, soțul meu a căzut frecvent. În repetate rânduri, am sunat personalul local al serviciilor medicale de urgență pentru a veni să îl ridice de pe podea și să îl așeze pe un scaun sau în ambulanță, după cum a cerut situația. De fiecare dată, un paramedic întreba: „Domnule Sutton, vă rugăm să ne spuneți cum ați căzut”.
Dragul meu Jim își prefața răspunsurile cu: „Practic… nu a fost de fapt o cădere. Vezi tu, stăteam prea mult timp la chiuvetă și genunchii mei nu m-au mai susținut. A fost mai degrabă o alunecare decât o cădere”. Dar, indiferent de explicație, cei de la spital tot i-au pus brățara galbenă și neagră cu însemnele „risc de cădere”, spre disperarea lui Jim.
Săptămâna trecută am fost la o aniversare în aer liber în familie. Umbra serii a zădărnicit percepția adâncimii, făcând ca terasa maro să pară că se extinde peste curte, în loc să evidențieze scările care coborau în curte. Ocolind capătul grătarului, am simțit brusc că pășesc în aer înainte de a experimenta impactul frontal al unei căderi bruște. Imediat, patru adulți îngrijorați mă ridicau de pe burtă și îmi bandajau cotul julit. „Este în regulă, mamă”, a spus fiul meu.
Patru zile mai târziu, un paramedic m-a împins prin ușile unei camere de urgență, în timp ce striga la toți cei care se aflau în jur: „Femeie de șaptezeci și șapte de ani! Simptome de accident vascular cerebral!” În timp ce personalul medical îmi lipea cabluri de monitorizare pe piept și îmi introducea tuburi intravenoase în brațe, o asistentă s-a aplecat asupra mea și m-a întrebat: „Ați căzut în ultimele două săptămâni?”
M-am auzit murmurând: „Ei bine, practic nu a fost de fapt o cădere… mai degrabă o problemă de percepție a adâncimii.” La care ea a răspuns: „Dragă, tot primești brățara inscripționată «risc de cădere»”.
Fie că dăm vina pe genunchii slabi, pe treptele de pe terasă sau pe șarpele din Eden, cu toții prezentăm „risc de cădere” în fața lui Dumnezeu. Mândria are grijă de asta. Cu toate acestea, în mila Sa, Dumnezeu Se folosește de căderile noastre pentru a ne clarifica percepția spirituală de adâncime, astfel încât să ne putem vedea cine suntem și cât de mult avem nevoie de El cu adevărat.
