Ai scos din țara Egiptului pe poporul Tău Israel, cu minuni și semne mari, cu mână tare și cu un braț întins și cu o mare groază.
Ieremia 32:21
În ultima vreme, mintea și inima mea au fost grele. M-am întrebat despre momentul ales de Dumnezeu în viața mea. Vedeți, eu sunt programată să controlez situațiile. Să repar lucrurile atunci când acestea par să meargă prost. Iar în ultima vreme am impresia că totul scapă de sub controlul meu și, oricât de mult m-aș strădui, nu reușesc să repar nimic sau să păstrez controlul. Uneori am tendința de a uita că Dumnezeu m-a condus deja prin încercări, așa că mă gândesc: Mă va vedea El oare în noua încercare?
Apoi, Dumnezeu m-a impresionat cu istoria israeliților. Ei nu controlau nimic din situația lor. Erau sclavii faraonului, iar Moise l-a implorat să îi lase pe israeliți să plece, dar faraonul era încăpățânat (Exodul 5-12).
Ai crede că, după ce L-au văzut pe Dumnezeu conducându-i în siguranță, ar fi învățat să aibă mai multă încredere în El. Dar nu, ei au murmurat și s-au plâns la fiecare pas. Chiar și după ce Dumnezeu le-a dat ce le trebuia după fiecare plângere, au uitat repede și au găsit ceva nou de care să se plângă.
Pe măsură ce reflectam din ce în ce mai mult, mi-am dat seama că nu suntem cu mult diferiți de israeliți. Ne plângem că avem nevoie de un loc de muncă, iar când avem unul, ne plângem de locul de muncă. Ne plângem că nu avem cu ce să ne îmbrăcăm, dar dulapul nostru este plin de haine din care putem alege. Nemulțumirea, văicăreala și nerecunoștința nu sunt, în cele din urmă, răspunsuri ale inimii la situații, ci la Dumnezeu.
O inimă plină de recunoștință și de mulțumire nu depinde de situația noastră. Amnezia spirituală este o boală mortală, care ne amenință credința și bucuria mai mult decât orice cancer. Ea pătrunde până în adânc și ne putrezește inima din interior.
Cum putem să ne ferim de această uitare spirituală? Prin aducere-aminte. Să ne amintim de răscumpărarea plină de har a lui Dumnezeu. Să facem tot ce trebuie pentru a ne aminti unde și cum ne-a adus Dumnezeu.
Luați-vă un moment și priviți înapoi la urmele pașilor lui Dumnezeu din viața voastră. Și chiar dacă nimic nu se poate schimba în viața noastră așa cum ne-am dori, lăsați ca amintirea să ne trezească bucuria în Dumnezeu și un sentiment profund de recunoștință pentru dragostea Sa. El ne cunoaște și El ne va păstra.
