Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
Psalmii 23:1
Iubesc Psalmul 23. A fost o sursă de mângâiere și binecuvântare pentru mine și pentru mulți alții. În psalmul păstorului, Domnul este Cel care este Păstorul meu. El ne cunoaște pe fiecare dintre noi în parte. El ne iubește în mod desăvârșit și ne asigură orice nevoie.
Observăm în versetul 1 parteneriatul păstorului. Îi aparțin, iar El îmi asigură hrana. Accentul este pus pe relația noastră. Vedem, de asemenea, ideea de încredere – nu voi duce lipsă. Domnul are grijă de toate nevoile mele.
În versetele 2 și 3, vedem prezența Păstorului. El mă paște în pășuni verzi și îmi dă odihnă. El mă conduce pe lângă ape liniștite și mă susține. El îmi reface sufletul – El aduce restaurarea. El mă ridică atunci când cad. El mă povățuiește pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
În versetul 4, vedem protecția Păstorului. Apoi, în versetul 5, vedem dispoziția Păstorului. Iar versetul 6 ne împărtășește promisiunea Păstorului.
Ciobanii își duc oile la cele mai bune pășuni și uneori asta înseamnă să le ducă în munți, unde există multe pericole. Ei trebuie să fie atenți la furtuni, râuri care se revarsă, avalanșe, alunecări de pietre, râpe adânci și plante otrăvitoare – pericole care ar putea duce la moartea oilor. Dar, adesea, cea mai bună cale spre vârful muntelui, spre cele mai bune pășuni, trece prin vale. Prezența dulce și constantă a Păstorului este cea care menține oile în pace și le dă un sentiment de siguranță.
Ne vom confrunta cu zile dificile. Dar, în loc să lăsăm inimile noastre să se umple de teamă, anxietate și îngrijorare, trebuie să ne concentrăm asupra lui Dumnezeu, Păstorul nostru. El ne va aduce pace, protecție și eliberare din toate necazurile noastre. El a mers înaintea noastră. El știe calea pe care ar trebui să o urmăm, putem avea încredere în inima Păstorului nostru. Poate că ne va duce prin vale, dar va fi pentru ca El să ne poată duce într-un loc mai bun pe partea cealaltă.
