[Joi] 19 Aprilie

 

Ce legătură are cu mine?

 

Spunând pilda talanţilor, Isus a arătat şi ce s-a întâmplat la întoarcerea stăpânului. Cel care primise cinci talanţi reuşise să câştige încă cinci; la fel şi cel care primise doi, câştigase încă o dată pe atât. Aceşti doi oameni au fost lăudaţi pentru străduinţa lor. „Bine, rob bun şi credincios”, le-a spus stăpânul. Dar cel care primise un talant nu câştigase nimic. Fusese supărat că stăpânul i-a dat puţin şi nu folosise nicicum talantul, ci îl îngropase în pământ. Altfel spus, nu făcuse nimic. Stăpânul s-a mâniat pe acest slujitor leneş şi a poruncit ca talantul lui să fie dat celui care primise cinci şi avea acum zece. „Pentru că celui ce are i se va da şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are” (Matei 25:29).

 

La prima vedere e cam nedrept. Este o mare nedreptate să iei puţinul săracului şi să-l dai celui bogat. Este ca şi cum s-ar acorda ajutoare sociale oamenilor care au servicii bune şi salarii mari, în timp ce şomerii şi alţi oameni care n-au niciun fel de venit ar fi lăsaţi să moară de foame în stradă.

 

Dar Isus nu a vrut să spună aşa ceva. Ci doar a vrut să ilustreze o lege de bază a vieţii – ce nu este folosit se pierde.

 

Fiecare dintre noi are anumite talente şi înclinaţii. Prin folosire se dezvoltă, dar, dacă nu le folosim, cu timpul se pierd. Talentele sunt, într-un anumit sens, ca muşchii. Prin exerciţii fizice, devin tot mai puternici, dar, dacă nu îi folosim, puterea lor scade progresiv şi în cele din urmă se pierde complet. Aceasta este o lege a vieţii – fie că este vorba de talente, fie că e vorba de muşchi.

 

Ce zici, este cineva nedreptăţit în vreun fel?

 

Dar tu te simţi cumva neîndreptăţit?