FĂRĂ CÂRTIRE

Mai presus de toate, să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate. Fiți primitori de oaspeți între voi, fără cârtire. Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.
1 Petru 4:8-10

Ascultă ediția audio aici.

La începutul bisericii primare, creștinismul nu a fost bine privit de către cei care nu erau de acord cu ideile predicate. Împotrivirea s-a manifestat în unele cazuri mai voalat, dar în altele, cu violență. Așa îl vedem pe Saul din Tars că se alătură eforturilor sângeroase de stârpire a „ereziei creștine”. Drept urmare, toți creștinii s-au împrăștiat prin Iudeea și Samaria (Faptele 8:1). În cuvintele de mai târziu, Saul recunoaște: „În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până și în cetățile străine” (Faptele 26:11).

Mulți creștini au fost forțați să își părăsească cetățile și căminurile căutându-și adăpost pe lângă cei care aveau aceeași credință ca a lor. Ospitalitatea practicată de creștinii din cetățile care i-au adăpostit a fost o ocazie de a arăta în mod practic spiritul lui Hristos de jertfire și de slujire pentru cei în nevoie.

Chiar și apostolul Pavel (fostul Saul) a avut nevoie de găzduire în cetățile prin care a trecut, în căutare de oameni deschiși la mesajul Evangheliei. În Romani 12:13, el le oferă un sfat prețios tuturor creștinilor: „Ajutați pe sfinți când sunt în nevoie. Fiți primitori de oaspeți.” Aici Pavel spune că fiecare creștin trebuie să ia parte la nevoile celorlalți, ocupându-se de lipsurile fraților lor ca și cum ar fi ale lor, fiind gata să împartă cu cei nefericiți. Este mai mult decât darea de milostenie; este aplicarea poruncii: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22:39).

Atunci când cineva este găzduit, fie numai și pentru o noapte, acesta vine cu propriile obiceiuri și preferințe, care pot crea gazdei unele neplăceri. De aceea, apostolul este nevoit să sublinieze în textul de astăzi „fără cârtire”.

Dragostea pe care o avem față de Hristos trebuie să străpungă barierele care ne separă pe unii de alții, înlăturând eventualele semne de deranj din partea gazdei. Creștinul este dator înaintea lui Dumnezeu să le slujească celorlalți cu voioșie.