Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului.
2 Timotei 2:15
Soțul meu este un tâmplar iscusit. El are foarte multe unelte pe care le folosește în diverse scopuri. Desigur, nu fiecare unealtă este necesară la fiecare lucrare. El știe de ce unelte are nevoie la fiecare lucrare și pe acelea le ia cu el împreună cu alte câteva lucruri în caz că ar putea avea totuși nevoie de ele.
El și-a tot îmbogățit trusa de scule de-a lungul anilor. În trusa lui sunt foarte multe unelte de care a avut nevoie frecvent. Apoi poate a urmat o perioadă în care nu a mai avut atâta nevoie de ele și acele unelte au ajuns cumva pe fundul trusei cu scule. El știe că acestea i-au fost de folos și totodată știe că poate, într-o zi, va avea din nou nevoie de ele, așa că le păstrează.
În ultima vreme, m-am simțit și eu puțin ca acele unelte. Fiul meu s-a mutat și fiica mea este și ea pe picior de plecare. Știu că acesta este mersul natural al vieții și este frumos să îți vezi copiii întinzându-și aripile și luându-și zborul. Dar vedeți voi, eu am fost mamă casnică în ultimi douăzeci și unu de ani și, să fiu cu totul sinceră, nu știu ce altceva aș putea să fiu acum.
În perioada de creștere, nevoile lor au fost multe: mese calde, gustări, îmbrăcăminte, îmbăiere, teme, susținere emoțională, sfaturi, neînțelegeri cu prietenii, inimi frânte. Acum sunt mari și nu mai au nevoie de aceste lucruri din partea mamei.
Un ochi râde, celălalt plânge. Sunt recunoscătoare că ei sunt pregătiți să treacă în etapa următoare a vieții, dar parcă nu sunt gata să le dau drumul. Acum, când își echipează trusele de lucru cu propriile unelte, eu rămân undeva jos. Sub instrumentele noi și strălucitoare stau instrumentele vechi, încă folositoare, dar ruginite. Știți ce îmi aduce totuși puțină mângâiere? Încă sunt în trusa lor cu scule.
Soțul meu probabil că nu are nevoie de uneltele lui vechi la fiecare lucrare, dar el le păstrează în trusă în caz că are nevoie de ele. Și când are nevoie, întotdeauna este recunoscător că a păstrat acea unealtă bună în trusă.
Vreau să fiu folosită de Dumnezeu în orice lucrare la care Se gândește El. Eu voi rămâne aici, în trusa de lucru a Maestrului Tâmplarul, în caz că are nevoie de mine.
