Bucurați-vă, ceruri! Veselește-te, pământule! Izbucniți în strigăte de bucurie, munților! Căci Domnul mângâie pe poporul Său și are milă de nenorociții Lui.
Isaia 49:13
Timp de patruzeci de ani, Dumnezeu a dat hrană poporului Israel. El nu le-a dat mană pentru o săptămână. Le dădea în fiecare zi. Dacă strângeau mai mult decât aveau nevoie pentru o zi, mana nefolosită se strica până dimineața. De ce? Scriptura spune că mana se asemăna cu niște semințe de coriandru, dar semințele de coriandru țin mai mult de o zi. Faptul că mana se strica atunci când venea „căldura soarelui” înseamnă că le ajungea doar pentru o zi. Dumnezeu a făcut ca mana să fie bună doar o zi. El dorea ca poporul Său să se bizuie pe El pentru susținere zilnică. El dorea ca ei să aștepte ziua următoare. El dorea ca ei să știe că El era Cel care îi scosese din Egipt și El urma să fie Cel care avea să îi hrănească în drumul lor spre Canaan. Dorea să le reamintească zilnic acest lucru.
Domnul știe care ne sunt nevoile. El ne va purta de grijă indiferent ce este la orizont, doar dacă ne încredem în El că va face ce a făgăduit: va pune hrană pe masa noastră, ne va oferi apă pentru a ne potoli setea și ne va adăposti de molime. Noi avem tendința să credem că trebuie să strângem și să depozităm lucruri pentru a ne asigura că nu ducem lipsă, uitând că toate lucrurile din univers sunt ale lui Dumnezeu și El nu ne va părăsi niciodată (vezi Evrei 13:5).
În timp ce Isus era cu ucenicii Lui și ei au uitat că se aflau în prezența unui Stăpân puternic care a hrănit poporul Israel în pustie, dar și mulțimi de 5.000 și 4.000 de oameni. Avem atât de multe exemple ale puterii Dumnezeului omnipotent, și tot ne îngrijorăm pentru ziua de mâine. Desigur, există molime în lume, dar El ne va proteja la fel cum a protejat poporul Israel de plăgile din țara Egiptului. El a spus că niciun fir de păr din cap nu cade fără ca El să știe. Uneori, îmi imaginez că Dumnezeu zâmbește văzând toate soluțiile la care se gândesc oamenii, fără să își dea seama că răspunsul este în mâna Lui.
Mă rog ca această prețioasă făgăduință să vă încurajeze inimile: „Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia? Totuși, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin ACELA care ne-a iubit” (Romani 8:35,37, sublinierea adăugată).
