Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești, dar ce sunt acestea la atâția?
Ioan 6:9
Bine J., stai la rând cu această doamnă cât eu merg repede să mai iau ceva. Am privit spre el și am zărit expresia de protest a băiețelului care a spus cu glas tare:
– Este o străină!
Eram gata să mă alătur și eu protestului. Dar, înainte ca vreunul dintre noi să ne putem uni în dezaprobare, mama lui a și dispărut. Apoi am privit unul spre celălalt, concluzionând rapid că cel mai bine era să scoatem ce era mai bun din situația în care am fost puși.
Am comandat și apoi am luat mâncarea comandată. J. a găsit o masă pentru noi și ne-am așezat. După ce a încheiat rugăciunea rostită frumos, el a spus:
– Știi, eu sunt creștin!
Aceste cuvinte au ieșit din gura lui cu atât ușurință și cu o mândrie profundă, dar cu inocență și smerenie. L-am întrebat de cât timp era creștin și el a răspuns numaidecât:
– Acum am nouă ani, dar am primit botezul la opt ani. Dintotdeauna L-am iubit pe Dumnezeu!
Chiar când eram pe punctul de a începe o discuție mai profundă, s-a întors mama lui J. Ea a intervenit politicos și a spus că J. își putea termina mâncarea în avion, trebuiau să plece. Ea mi-a mulțumit și J. mi-a prezentat-o pe nume, după care mi-a adresat invitația personal de a merge în orașul lor (toate spre uimirea mamei… eu am zâmbit). Ne-am urat călătorie plăcută și ne-am luat rămas-bun.
În timp ce meditam la această experiență, mi-au venit în minte cinci cuvinte… cinci pâini prețioase din care să mă înfrupt: „Dintotdeauna L-am iubit pe Dumnezeu!” Mi-am amintit de băiețelul din povestirea pe care o citim în Ioan 6:9 care, asemenea lui J., a împărțit bucuros din ce avea. Cu siguranță dragostea îl motiva. Fie ca noi toți să dăm dovadă de aceeași credință ca a unui copil și să îi chemăm pe toți la un Mântuitor care promite să ne facă pescari de oameni și binecuvântările vor continua să se înmulțească!
