[luni, 27 februarie] Un lucru blestemat în tabără

 

 

Era poate una dintre cele mai bune perioade din istoria lui Israel. După 40 de ani de rătăcire în pustiu, israeliții intrau în sfârșit în Țara Promisă. Printr-o mare minune, ei traversaseră râul Iordan în perioada inundațiilor – și îl traversaseră pe uscat. Această traversare pe uscat fusese atât de impresionantă încât inimile regilor păgâni din Canaan se înmuiaseră și nu mai aveau puterea să lupte (Iosua 5:1).

 

Prima provocare reală la cucerirea Canaanului a fost cetatea Ierihon, care era fortificată, având ziduri groase. Nimeni nu știa cum să îi învingă pe locuitorii Ierihonului – nici măcar Iosua. Ca răspuns la rugăciunea lui Iosua, Dumnezeu a dezvăluit planul de distrugere a cetății, pe care israeliții l-au urmat. Dar apoi lucrurile au luat o turnură greșită.

 

3. Citește Iosua 7. Ce s-a întâmplat după marea victorie de la Ierihon și ce mesaj poți extrage din această istorisire?

 

Iosua 7

„Copiii lui Israel au păcătuit cu privire la lucrurile date spre nimicire. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din lucrurile date spre nimicire. Şi Domnul S-a aprins de mânie împotriva copiilor lui Israel. 2 Iosua a trimis din Ierihon nişte bărbaţi la Ai, care este lângă Bet-Aven, la răsărit de Betel. Şi le-a zis: „Suiţi-vă şi iscodiţi ţara.” Şi oamenii aceia s-au suit şi au iscodit cetatea Ai. 3 S-au întors la Iosua şi i-au spus: „Degeaba mai faci să mai meargă tot poporul; două sau trei mii de oameni vor ajunge ca să baţi cetatea Ai; nu osteni tot poporul, căci oamenii aceia sunt puţini la număr.” 4 Aproape trei mii de oameni au pornit, dar au luat-o la fugă dinaintea oamenilor din Ai. 5 Oamenii din Ai le-au omorât aproape treizeci şi şase de oameni; i-au urmărit de la poartă până la Şebarim şi i-au bătut la vale. Poporul a rămas încremenit şi cu inima moale ca apa. 6 Iosua şi-a sfâşiat hainele şi s-a aruncat cu faţa la pământ până seara înaintea chivotului Domnului, el şi bătrânii lui Israel, şi şi-au presărat capul cu ţărână. 7 Iosua a zis: „Ah! Doamne Dumnezeule, pentru ce ai trecut pe poporul acesta Iordanul, ca să ne dai în mâinile amoriţilor şi să ne prăpădeşti? De am fi ştiut să rămânem de cealaltă parte a Iordanului! 8 Dar, Doamne, ce voi zice după ce Israel a dat dosul înaintea vrăjmaşilor lui? 9 Canaaniţii şi toţi locuitorii ţării vor afla; ne vor înconjura şi ne vor şterge numele de pe pământ. Şi ce vei face Tu Numelui Tău celui mare?” 10 Domnul a zis lui Iosua: „Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe faţa ta? 11 Israel a păcătuit; au călcat legământul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat şi au minţit, şi le-au ascuns printre lucrurile lor. 12 De aceea copiii lui Israel nu pot să ţină piept vrăjmaşilor lor: vor da dosul în faţa vrăjmaşilor lor, căci sunt daţi spre nimicire; Eu nu voi mai fi cu voi dacă nu nimiciţi ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru. 13 Scoală-te, sfinţeşte poporul. Spune-le: ‘Sfinţiţi-vă pentru mâine. Căci aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: «În mijlocul tău este un lucru dat spre nimicire, Israele; nu vei putea să ţii piept vrăjmaşilor tăi până nu veţi scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru. 14 Să vă apropiaţi mâine dimineaţă după seminţiile voastre, şi seminţia pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe familii, şi familia pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe case, şi casa pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe bărbaţi. 15 Cine va fi arătat prin sorţi că a luat din ce era dat spre nimicire va fi ars în foc, el şi tot ce este al lui, pentru că a călcat legământul Domnului şi a făcut o mişelie în Israel».’ ” 16 Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a apropiat pe Israel, după seminţiile lui, şi a fost arătată prin sorţi seminţia lui Iuda. 17 A apropiat familiile lui Iuda şi a fost arătată prin sorţi familia lui Zerah. A apropiat familia lui Zerah pe case şi a fost arătată prin sorţi casa lui Zabdi. 18 A apropiat casa lui Zabdi pe bărbaţi şi a fost arătat prin sorţi Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda. 19 Iosua a zis lui Acan: „Fiule, dă slavă Domnului, Dumnezeului lui Israel, mărturiseşte şi spune-mi ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic”. 20 Acan a răspuns lui Iosua şi a zis: „Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lui Israel, şi iată ce am făcut: 21 Am văzut în pradă o manta frumoasă de Şinear, două sute de sicli de argint şi o placă de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit şi le-am luat; iată, sunt ascunse în pământ în mijlocul cortului meu şi argintul este pus sub ele”. 22 Iosua a trimis nişte oameni, care au alergat în cort, şi iată că lucrurile erau ascunse în cortul lui Acan şi argintul era sub ele. 23 Le-au luat din mijlocul cortului, le-au adus lui Iosua şi tuturor copiilor lui Israel şi le-au pus înaintea Domnului. 24 Iosua şi tot Israelul, împreună cu el, au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa de aur, pe fiii şi fiicele lui Acan, boii lui, măgarii, oile, cortul lui şi tot ce era al lui şi i-au suit în valea Acor. 25 Iosua a zis: „Pentru ce ne-ai nenorocit? Şi pe tine te va nenoroci Domnul azi”. Şi tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre 26 şi au ridicat peste Acan un morman mare de pietre, care se vede până în ziua de azi. Şi Domnul S-a întors din iuţimea mâniei Lui. Din pricina acestei întâmplări s-a dat până în ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor (Tulburare)”.

 

Odată confruntat, Acan a recunoscut ce a făcut, spunând că a „poftit” acele lucruri. Cuvântul ebraic din acest text tradus ca „poftit”, chmd, este folosit în unele locuri din Biblie în sens pozitiv. Aceeași rădăcină a cuvântului apare în Daniel 9:23, de exemplu, când Gabriel i-a spus lui Daniel că era un om „preaiubit”.

 

În acest caz însă, chmd era de rău. În ciuda poruncii clare de a nu lua nimic ca pradă din cetățile capturate (Iosua 6:18,19), Acan exact asta făcuse, aducând dizgrație asupra întregii națiuni. De fapt, după înfrângerea de la Ai, Iosua s-a temut că toți „canaaniții și toți locuitorii țării vor afla; ne vor înconjura și ne vor șterge numele de pe pământ. Și ce vei face Tu Numelui Tău celui mare?” (Iosua 7:9). Cu alte cuvinte, Domnul voia să folosească aceste mari victorii ca parte din planul Său de a le face cunoscute națiunilor înconjurătoare puterea și lucrarea Lui, manifestate în mijlocul poporului Său. Cuceririle lor aveau să fie pentru popoare un fel de martor al puterii lui Yahve. Desigur, după eșecul de la Ai, pe lângă pierderile de vieți omenești, respectiva mărturie era compromisă.

 

Gândește-te cu câtă ușurință și-ar fi putut justifica Acan acțiunile: „Păi este doar o mică parte în comparație cu restul prăzii. N-o să afle nimeni. Și ce rău poate fi în asta? În plus, familia mea are nevoie de bani.” Cum ne putem feri de acest raționament periculos?

 

Post-ul [luni, 27 februarie] Un lucru blestemat în tabără apare prima dată în Studiu Biblic.