[luni, 6 februarie] Nenorocire (Gen. 4:6-16)

Cain nu era fericit. Își spunea că Dumnezeu ar fi trebuit să aprecieze jertfa sa din roadele pământului. De fapt, el muncise pământul, care dăduse acele roade și, chiar dacă nu le adusese pe cele mai bune, adusese totuși ceva.

Nu credea tot ceea ce i se spunea că avea de făcut privitor la jertfe. Credea mai degrabă în ceea ce putea să facă singur pentru a se ajuta decât în vreo promisiune pe care Dumnezeu o făcuse. Lui Dumnezeu îi părea rău şi i-a vorbit lui Cain. Era Domnul bun şi drept? Era. Dar putea Domnul să binecuvânteze neascultarea lui Cain? Nu putea. Neascultarea întotdeauna aduce nefericire. Cain alegea să îi învinuiască pe ceilalți şi îi părea rău pentru el însuși în loc să îi pară rău pentru că păcătuise. Care a fost groaznicul rezultat al păcătuirii?

Închipuie-ți cum trebuie să se fi simțit Adam şi Eva când au aflat ce s-a întâmplat. Şi lui Dumnezeu i-a părut rău. Dar când a vorbit cu Cain, a observat că acestuia tot nu îi părea rău. De fapt, felul în care i-a răspuns Domnului a fost chiar nepoliticos. Când Domnul i-a spus lui Cain ce i se va întâmpla din cauza groaznicului său păcat, chiar s-a plâns că pedeapsa sa nu este cinstită. A spus că nu va fi în siguranță nicăieri. Când oamenii vor afla ce făcuse, îl vor omorî. Cain avea dreptate. El comisese prima crimă. Până în acea zi, nu murise nimeni. De ce nu ar fi vrut oamenii să scape de un criminal? Cain merita să își piardă viața. Dar ce i-a spus Dumnezeu lui Cain şi ce a făcut Cain? Versetele 15,16

Aplicaţie: Adam şi Eva își pierduseră ambii fii. Abel fusese omorât, iar Cain se mutase departe! Ce trist! Dar cel mai rău era să știe că păcatul groaznic al lui Cain era urmarea păcatului lor. Toate păcatele şi consecințele lor încep când alegem să avem încredere în cel rău, și nu în Dumnezeu.