[luni, 2 ianuarie]
SECŢIUNEA III
Nu am studiat încă relaţia dintre credinţă şi neprihănire. Acest subiect va fi tratat ulterior. Ne-am oprit la ce înseamnă a trăi prin credinţă.
Cercetare biblică: Isus a amintit această lecţie în Predica de pe Munte, când a vorbit despre crini şi păsări. Aţi observat ca Isus să fi amintit ceva în această predică despre ce este o credinţă mică?
Matei 6:25,26,28-30
„De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?”
Versetele 31-33 încep să prezinte relaţia dintre credinţă şi neprihănire, însă acest aspect îl vom studia săptămâna viitoare.
Să revedem ceea ce am studiat deja în această săptămână:
Credinţa înseamnă a trăi prin orice cuvânt al lui Dumnezeu. Când căutăm cu sinceritate binele altora şi recunoaştem cu adevărat că nu avem merite, atunci trăim prin credinţă. Iar aceia care fac acest lucru în mod stăruitor, chiar dacă nu fac parte din biserică, au o „credinţă mare”.
Când ne preocupăm de hrană, haine, probleme şi furtuni, chiar şi atunci când suntem lucrătorii Domnului, putem fi abătuţi de aceste lucruri, aşa încât să uităm că Dumnezeu este cu noi, că El ne iubeşte şi că veghează asupra noastră. Atunci am putea să ne scufundăm chiar şi pentru câteva minute sau secunde, imediat după mersul nostru pe ape. Şi dacă este fluctuantă, credinţa noastră este prin urmare mică, întrucât este amestecată cu îndoiala.
Sărmanul Petru! A avut parte de o experienţă inutilă şi terifiantă. Şi ceilalţi ucenici au avut o experienţă inutilă şi jenantă. Puţina credinţă ne jefuieşte de pacea profundă pe care credinţa mare o aduce. Iată un motiv pentru care ar trebui să ne gândim mai mult la lucrurile cereşti şi la Cuvânt şi să cultivăm o credinţă mai mare.
ÎNTREBĂRI DE REFLECŢIE
Secţiunea I
1 Conform cu Matei 8 şi 15, credinţa mare este a căuta binecuvântări pentru altcineva, pentru un rob sau pentru o fiică. Pentru a practica altruismul în rugăciune, ai putea să te rogi pentru cineva?_________
- Compară Iacov 5:16 cu aceste istorisiri. Cum exemplifică personajele acestea rugăciunea „fierbinte”?
Sutaşul:_ _______________________________________________________
Femeia:_ _______________________________________________________
Secţiunea II - Ai mers vreodată pe ape ca imediat după aceea să te scufunzi în furtună? Ce anume te-a abătut de la prezenţa şi puterea lui Dumnezeu?_ _____________________________________________
- De ce nu au priceput ucenicii lecţia spirituală privind aluatul?______________________
Secţiunea III
- Ce minuni a făcut Dumnezeu ca să te ajute şi să te binecuvânteze? Cum te-ar putea ajuta rememorarea lor în viaţa ta spirituală?_____________________________________________________
- Care sunt caracteristicile unei credinţe mari?_ _______________________________
