SURSĂ DE LUMINĂ

Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați ca unii care aveți lumina.
Ioan 12:35

Ascultă ediția audio aici.

Evanghelia lui Hristos este energică și ofensivă. În ziua Domnului, nimeni nu va putea fi iertat că s-a limitat la propriile interese egoiste. Este de lucru pentru fiecare minte și pentru fiecare mână, lucru adaptat la diverse minți și capacități. Oricine este în legătură cu Dumnezeu le va transmite altora lumina. Dacă este cineva care nu are lumină de dat, este din cauza lipsei de conectare la Sursa de lumină. Să fie de mirare că Dumnezeu nu a vizitat bisericile cu o manifestare mai mare a puterii Sale, din moment ce un număr așa de mare se limitează la propriile lor persoane, cufundați în propriile interese? În felul aceasta le slăbește evlavia și le crește bigotismul și preocuparea de sine, dar, dacă ar fi lucrat pentru alții, ar fi putut să-și mențină sufletul viu. Dacă ar deveni colaboratori cu Isus, am vedea lumina bisericilor noastre arzând mai puternic, tot mai puternic, trimițându-și razele să pătrundă întunericul dincolo de granițele noastre.

Oh, dacă biserica s-ar ridica și și-ar îmbrăca frumoasa ei haină, neprihănirea lui Hristos, ce schimbare s-ar produce în influența și în starea ei spirituală! Geloziile și căutarea de greșeli, supărările, invidia, disensiunile și lupta pentru putere ar înceta. O relație mai apropiată cu iubirea lui Hristos și cu misiunea harului și iubirii Sale i-ar aduce pe lucrători într-o relație mai apropiată unul cu altul și nu ar mai fi niciun fel de înclinație spre a cultiva aceste rele, care, dacă sunt îngăduite, devin un blestem pentru biserică. Îndreptându-și atenția asupra lucrării de salvare a sufletelor, ei ar fi stimulați la o evlavie și o curăție mai mare; ar fi o unitate de scopuri, iar salvarea sufletelor prețioase ar fi percepută de o asemenea importanță încât micile diferențe ar fi trecute complet cu vederea.

Domnul consideră biserica responsabilă pentru sufletele pe care ea ar fi trebuit să le salveze. Dacă s-ar vedea pe el însuși așa cum îl vede Dumnezeu, poporul lui Dumnezeu nu ar suporta să-și vadă drept în față responsabilitatea și greșelile. Reproșul de sine l-ar copleși. (…) Dacă pretindeți că sunteți copiii lui Dumnezeu, atunci sunteți păzitorul fratelui vostru. Dumnezeu v-a încredințat adevăruri sacre. Hristos locuind în fiecare membru al bisericii este un izvor de apă care țâșnește în viața veșnică. Sunteți vinovați înaintea lui Dumnezeu dacă nu faceți orice efort posibil pentru a le distribui altora această apă vie. (Review and Herald, 12 octombrie 1886)

De care binecuvântare de la Dumnezeu are nevoie disperată biserica mea?