DĂTĂTOR DE ODIHNĂ

Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin.
Marcu 6:31

Ascultă ediția audio aici.

Hristos nu a exprimat cuvinte prin care să-Și arate propria importanță sau superioritate; El nu a fost nepăsător cu cei de lângă El. Nu Și-a arogat vreo autoritate în virtutea relației Sale cu Dumnezeu, ci cuvintele și acțiunile Sale demonstrau că Își cunoaște misiunea și caracterul. Vorbea despre lucrurile cerești ca Unul căruia îi era cunoscut tot ceea ce este ceresc. Vorbea despre apropierea și unitatea cu Tatăl Său ca și cum ar vorbi un copil despre relația sa cu părinții. Vorbea ca Unul care a venit să lumineze lumea cu slava Sa. Niciodată nu a privit cu superioritate școlile rabinilor pentru că era un Învățător trimis de Dumnezeu să instruiască omenirea. Ca Unul în care se afla toată puterea de refacere, Hristos vorbea despre atragerea oamenilor la Sine și despre faptul că le va da viața veșnică. În El se află puterea de vindecare a tuturor suferințelor fizice și spirituale.

Hristos a venit în lumea noastră având în vedere ceva superior grandorii umane, pentru a îndeplini o lucrare care trebuia să aibă rezultate infinite. Unde Se afla El când îndeplinea această lucrare? În casa lui Petru, pescarul; odihnindu-Se la fântâna lui Iacov și vorbindu-i femeii din Samaria despre apa vieții. El predica în general în aer liber, dar câteodată în Templu, pentru că participa la adunările poporului evreu. Uneori predica pe coasta muntelui sau folosind o barcă pescărească. Era prezent în viața acestor pescari umili. Empatia Lui era îndreptată spre cei în nevoie, suferinzi, descurajați și mulți erau atrași de El.

Atunci când a fost stabilit planul de răscumpărare, s-a decis ca Hristos să nu apară conform caracterului Său divin, pentru că așa nu Se putea alătura celor descurajați și suferinzi. El a trebuit să vină ca om sărac. El S-ar fi putut arăta în postura înaltă din curțile cerești, dar, nu, El trebuia să ajungă la cei mai de jos din omenirea suferindă și săracă, iar vocea Lui trebuia auzită de cei apăsați și descurajați, pentru ca sufletului obosit și bolnav de păcat să i se poată arăta ca Restaurator, Dorința tuturor popoarelor, Dătător de odihnă. Iar celor care tânjesc astăzi după odihnă și pace, la fel ca acelora care Îi ascultau cuvintele în Iudeea, El le spune: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). (Manuscrisul 14, 1897)

Cât de dispus sunt să renunț la privilegii și avantaje pentru a le servi celor în nevoie?