Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou, pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era. (…) El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.
Apocalipsa 21:1,4
Când a lovit virusul COVID-19 în 2020, pe neașteptate, oamenii s-au adaptat unei vieți diferite. Distanțarea socială, spălarea atentă a mâinilor, măștile de protecție și dezinfectantele au devenit necesități compatibile cu viața. Anxietatea, teama și incertitudinea au pus stăpânire pe multe minți. Între timp, oamenii au sperat la un remediu.
Interdicția care limita libertatea de mișcare a copiilor sub cinci ani și a adulților mai mari de șaptezeci de ani m-a lovit din plin. Am respectat cât am putut de bine noile reguli, în timp ce, pe ascuns, eram revoltată de restricțiile de mișcare. În timp ce colegii mei profesori predau orele lor online, de la birourile lor, eu predam din apartamentul meu. Îmi lipseau deplasările la piață și la magazine. Dar știam că izolarea preîntâmpina expunerea mea inutilă la virusul pandemic. Îi proteja pe alții de mine, dacă eram purtătoare. Stoparea virusului depindea de colaborarea tuturor. Până una-alta, era necesar ca toți să manifeste răbdare și prudență.
Situația existentă mi-a transmis noi gânduri despre planul de mântuire al lui Dumnezeu. Păcatul, asemenea unui virus periculos, a izbucnit în ceruri. Inexplicabil, corupător și deosebit de contagios, a început cu Lucifer. Necontrolat, s-ar fi putut răspândi în tot universul. În înțelepciunea Sa, Dumnezeu l-a alungat pe Lucifer din cer. Apoi a pus pământul în carantină, unde virusul se răspândise deja din cauza alegerii greșite a omului de a asculta de înșelătorul. Li s-a permis lui Satana și lucrării lui păcătoase să continue, pentru ca acest virus-păcat – cu simptomele, cauzele și efectele lui – să fie pe deplin demascat, și toți să înțeleagă faptul că pericolul reinfectării trebuia eliminat. Dar Dumnezeu nu i-a abandonat pe oameni să piară pentru totdeauna din cauza plăgii păcatului. El avea pregătit un remediu. Vindecarea a costat viața Fiului Său, al cărui sânge – în locul sângelui nostru – a fost vărsat pentru această lume, care fusese în izolare de când căzuse în păcat.
Într-o zi, problema păcatului va fi rezolvată pentru totdeauna. Carantina va fi ridicată. Cei care au acceptat vindecarea prin credință vor avea parte de viața veșnică, însoțită de adevărata libertate, libertatea deplină de păcat și de urmările lui devastatoare – viața pe care a intenționat Dumnezeu să o aibă omenirea, fiecare dintre noi.
